'-care este sticla mea? ma uitam dupa ceva plin'
'- toate sticlele sint aproape pline' i-am raspuns.
am ales sa spun pline, nu pe jumatate goale.
'as vrea sa pastrez aceasta forta'
'atunci nu o conserva in forme'
nu o conserv, poate de aceea incerc sa nu pastrez nimic al tau...nu vreau sa ma agat de nimic, nu vreau sa pastrez nimic, nu am nevoie de nimic pentru a-mi aminti 'dupa' ca ai existat.
imi voi aminti oricum.
'ne-am baut unul pe altul mult timp, dar la un moment dat nu ne-a mai fost sete'
imi fuge gandul la o seara de vara, la motoare, la 'hell'. eram acolo cu 4 prieteni, un el si o ea, si doi ei.
la un moment dat , parte din piesa a fost 'melodia' care ma defineste: pulp, common people. eu stateam undeva in spate , sus, si ma uitam le cei doi ei: tineri, veseli, prietenii mei de atunci, oameni frumosi, vii. am stiut ca si ei simt muzica aia, erau acolo si eu eram alaturi de ei, in betia de a fi in viata., si sorbeam forta lui , sau poate nu era a lui, era si a mea alaturi de a lui, a lor. astfel de momente ma fac sa cred ca exista apropiere, ca dincolo de singuratatea absoluta se intampla uneori sa fiu atat de aproape de cineva, sa impart cu alt om care imparte in acelasi timp cu mine, momentele in care nu e nevoie sa spun nimic, e de ajuns sa ma uit in ochii celui de langa mine si sa stiu ca stie si ca simte.
si ca de fapt radem atunci cand ne doare, si stiam ca pe ei ii durea, si ma durea si pe mine, fiecare purta poveri in suflet, dar eram un grup de prieteni, si alegeam sa radem si sa cantam si mai tare durerea noastra prin zambete.
duminică, 21 martie 2010
marți, 16 martie 2010
Oktober fest
azi nu am inspiratie, insa pot scrie fragmente dintr-o carte , fragmente care sper sa inspire pe altii asa cum pe mine au facut-o:
'traieste, supravietuieste, pentru ca pamantul da intruna nastere la minuni. S-ar putea sa-ti inghita inima, dar minunile vor continua sa apara. Stai in fata lor cu capul descoperit si inchircit in tine. Nu ti se cere decat atentie.
Cantecele tale sint planetele tale. Traieste pe ele dar nu-ti face din ele camin.
Lucrul despre care scrii e pierdut pentru tine. Lucrul pe care-l canti te poarta pe aripile cantecului.
Canta impotriva mortii. Stapaneste salbaticia orasului.
Libertatea de a respinge este singura libertate.
Libertatea de a sustine e primejdioasa.
Viata e in alta parte. Treci granitele, zboara!
Uneori , pur si simplu, s-a terminat, dar tu nu poti concepe. Justificarea prin realizari- o idee supraevaluata. Exista oameni care se scutura de altii si exista cei scuturati, si daca ai cazut in cea de-a doua categorie, nicio doza de pariuri imaginare nu te mai poate salva.'
'traieste, supravietuieste, pentru ca pamantul da intruna nastere la minuni. S-ar putea sa-ti inghita inima, dar minunile vor continua sa apara. Stai in fata lor cu capul descoperit si inchircit in tine. Nu ti se cere decat atentie.
Cantecele tale sint planetele tale. Traieste pe ele dar nu-ti face din ele camin.
Lucrul despre care scrii e pierdut pentru tine. Lucrul pe care-l canti te poarta pe aripile cantecului.
Canta impotriva mortii. Stapaneste salbaticia orasului.
Libertatea de a respinge este singura libertate.
Libertatea de a sustine e primejdioasa.
Viata e in alta parte. Treci granitele, zboara!
Uneori , pur si simplu, s-a terminat, dar tu nu poti concepe. Justificarea prin realizari- o idee supraevaluata. Exista oameni care se scutura de altii si exista cei scuturati, si daca ai cazut in cea de-a doua categorie, nicio doza de pariuri imaginare nu te mai poate salva.'
sâmbătă, 13 martie 2010
multumesc!
as vrea sa merg acolo unde sa nu-mi stie nimeni chipul. sa merg pe strazi impietrita de durere si invizibila. sa-mi plimb trupul si sufletul, asa, moarte cum sint, printre umbrele altor morti vii.
poate ca m-ar cutremura suferinta lor, poate as fugi inspaimantata si rusinata de slabiciunea mea, sau poate chiar si atunci as fi incapabila sa traiesc., ca in acest prezent viu-mort.
golita pana si de inertie ma zbat intre stari si ganduri, oameni , trecut, prezent, fericire. am trait fericirea, fericire, nu mai departe de cateva ore am stiut ca o simt , ca totul, tot timpul s-a intamplat de fapt cum am dorit, ca de fapt esti aici cu mine , ca eu te-am vrut si te am, si esti atat de dornic sa ma vezi fericita si libera , insa nu ma poti iubi...
ma uit la ele cu dragoste perversa si vreau sa le consum ; ma simt puternica si simt ca pot intinde mana si sa iau, sa iau de la ele tot, si o fac. o fac pentru ca ma folosesc de oameni de cand ma stiu; sug apropiere si nu ma opresc pana nu imi incarc nevoia de a fi mangaiata.
o consum pe A pentru ca e atat de frumoasa si fragila, atat de EU, o consum pentru ca stiu ce simte, stiu ca ea sint eu, si o consum si in acelasi timp stiu ca-i dau exact ce-si doreste, si o strang intr-o stransoare fara cuvinte, dar atat de limpede....
o consum pe An pentru ca e atat de puternica si ne flutura forta ei in fata, pentru ca e frumoasa si pentru ca stie sa traiasca, si prin ea consum seva vietii ce-i curge prin vene, si o consum intr-o imbratisare , nu ca pe A, e o imbratisare inca si mai egoista, pentru ca A ne priveste , iar eu stiu ca intelege de ce o fac, stie ca nu e loc de gelozii, e doar sufletul meu terfelit de fericire si durere.
si dincolo de inertia mea, in acele momente eu traiesc exact ce mi-am dorit de ziua mea; am obtinut , m-am hranit cu ele si ele cu mine.
sint cel mai norocos om din lume, sint omul care intotdeauna a obtinut apropierea;
sint omul care intotdeauna a cucerit oamenii, sint paianjenul care-si tese panza , iar eu o fac constient....
si in euforia asta imensa...tu esti singurul pe care nu-l pot consuma asa cum vreau.
in euforia asta imensa eu iti spun printre zgomote ca as fi vrut sa nu ma fi nascut niciodata. de ce? pentru ca nu sint capabila de fericire...prin mine.
dar pentru o noapte, pentru noaptea mea, am consumat sufletele pe care vroiam sa le consum. si le iubesc si mai mult pentru asta!
poate ca m-ar cutremura suferinta lor, poate as fugi inspaimantata si rusinata de slabiciunea mea, sau poate chiar si atunci as fi incapabila sa traiesc., ca in acest prezent viu-mort.
golita pana si de inertie ma zbat intre stari si ganduri, oameni , trecut, prezent, fericire. am trait fericirea, fericire, nu mai departe de cateva ore am stiut ca o simt , ca totul, tot timpul s-a intamplat de fapt cum am dorit, ca de fapt esti aici cu mine , ca eu te-am vrut si te am, si esti atat de dornic sa ma vezi fericita si libera , insa nu ma poti iubi...
ma uit la ele cu dragoste perversa si vreau sa le consum ; ma simt puternica si simt ca pot intinde mana si sa iau, sa iau de la ele tot, si o fac. o fac pentru ca ma folosesc de oameni de cand ma stiu; sug apropiere si nu ma opresc pana nu imi incarc nevoia de a fi mangaiata.
o consum pe A pentru ca e atat de frumoasa si fragila, atat de EU, o consum pentru ca stiu ce simte, stiu ca ea sint eu, si o consum si in acelasi timp stiu ca-i dau exact ce-si doreste, si o strang intr-o stransoare fara cuvinte, dar atat de limpede....
o consum pe An pentru ca e atat de puternica si ne flutura forta ei in fata, pentru ca e frumoasa si pentru ca stie sa traiasca, si prin ea consum seva vietii ce-i curge prin vene, si o consum intr-o imbratisare , nu ca pe A, e o imbratisare inca si mai egoista, pentru ca A ne priveste , iar eu stiu ca intelege de ce o fac, stie ca nu e loc de gelozii, e doar sufletul meu terfelit de fericire si durere.
si dincolo de inertia mea, in acele momente eu traiesc exact ce mi-am dorit de ziua mea; am obtinut , m-am hranit cu ele si ele cu mine.
sint cel mai norocos om din lume, sint omul care intotdeauna a obtinut apropierea;
sint omul care intotdeauna a cucerit oamenii, sint paianjenul care-si tese panza , iar eu o fac constient....
si in euforia asta imensa...tu esti singurul pe care nu-l pot consuma asa cum vreau.
in euforia asta imensa eu iti spun printre zgomote ca as fi vrut sa nu ma fi nascut niciodata. de ce? pentru ca nu sint capabila de fericire...prin mine.
dar pentru o noapte, pentru noaptea mea, am consumat sufletele pe care vroiam sa le consum. si le iubesc si mai mult pentru asta!
vineri, 12 martie 2010
viata
ca pe o prima tigara te iubeam
pe inima neagra.
genunchii imi tremurau pentru ca inima mea era neagra
colturi nevorbite nici de mine se-mpaienjeneau cu alte
colturi nevorbite din mine si cresteau negre in inima mea neagra
neagra si muta. mutenia fricii, frica neagra de a fi parasita.
nu aveam ochii tai scrijeliti la incheieturi pentru ca
m-a salbaticit singuratea si incheieturile mele isi poarta
singure de grija.
vara de aur a vrajitorilor e muta in mine.
cateodata ochii mei rad imaginandu-ma razand
cateodata se proiecteaza singura imaginea mea razand
descatusata , si e aur si cald iar eu o urmaresc aievea
sint eu aici razand 'acolo' , in viitor...
nimic nu m-a pregatit pentru sangele tau
nu mi-am pregatit carnea pentru carnea ta
pentru ca mi-am salbaticit-o
am pasit pe varfuri in sufletul tau si in carnea ta iar acum urlu
urlu si izbesc cu mine in tine, dar nu sint eu cea care urla
ma ascundeam de tine si cand inchideam ochii, ii inchideam cu ochii tai
pe mine, cu ochii mei privind in ochii tai deschis, liber, libera, EU privind
DIRECT in OCHII TAI.
DAR II AVEAM INCHISI ATUNCI CAND MA UITAM IN OCHII TAI.
lacrimile tale imi spalau dorurile si le-am inchis inca o data departe...
ti-am zis ca daca cineva mi-ar citi gandurile...nu s-ar obosi sa fuga departe...ci m-ar trimite pe mine departe....
ti-am spalat lacrimile
si inima iti suradea goala de mine
ca un turist al lumii.
pe inima neagra.
genunchii imi tremurau pentru ca inima mea era neagra
colturi nevorbite nici de mine se-mpaienjeneau cu alte
colturi nevorbite din mine si cresteau negre in inima mea neagra
neagra si muta. mutenia fricii, frica neagra de a fi parasita.
nu aveam ochii tai scrijeliti la incheieturi pentru ca
m-a salbaticit singuratea si incheieturile mele isi poarta
singure de grija.
vara de aur a vrajitorilor e muta in mine.
cateodata ochii mei rad imaginandu-ma razand
cateodata se proiecteaza singura imaginea mea razand
descatusata , si e aur si cald iar eu o urmaresc aievea
sint eu aici razand 'acolo' , in viitor...
nimic nu m-a pregatit pentru sangele tau
nu mi-am pregatit carnea pentru carnea ta
pentru ca mi-am salbaticit-o
am pasit pe varfuri in sufletul tau si in carnea ta iar acum urlu
urlu si izbesc cu mine in tine, dar nu sint eu cea care urla
ma ascundeam de tine si cand inchideam ochii, ii inchideam cu ochii tai
pe mine, cu ochii mei privind in ochii tai deschis, liber, libera, EU privind
DIRECT in OCHII TAI.
DAR II AVEAM INCHISI ATUNCI CAND MA UITAM IN OCHII TAI.
lacrimile tale imi spalau dorurile si le-am inchis inca o data departe...
ti-am zis ca daca cineva mi-ar citi gandurile...nu s-ar obosi sa fuga departe...ci m-ar trimite pe mine departe....
ti-am spalat lacrimile
si inima iti suradea goala de mine
ca un turist al lumii.
vineri, 5 martie 2010
curatenia
Ti-am scormonit cu degetele si ochii trecutul; am degetele negre si ochii inotand in praf.
Am rasfoit avida insemnarile tale si m-a cutremurat sufletul tau, coincidenta izbitoare?! sau 'suflete pereche'? Aceleasi randuri si-au gasit locul si in insemnarile mele, aceleasi citate alese de mintea ta au fost alese si de mintea mea intr-un trecut in care renuntasem sa subliniez pe carti si le copiam ca un elev cuminte intr-unul din caietele maturizarii mele.
Bucata cu bucata ti le-am fluturat in fata; din mainile mele in mainile tale si apoi la cos; bucati din trecutul tau...
'In baie nu e nimic de aruncat.'
...iar eu ma intreb daca esti sau nu constient de prezenta 'lor' acolo, si uneori cred ca vreau sa aflu, alteori prefer sa aleg sa fiu matura. O sticla goala si expirata de demachiant nu inseamna un om; nu inseamna o asteptare suspendata si nici o cramponare.
Si chiar daca asta este , am fost si eu acolo. Si as fi fost si acum daca n-as fi invatat; acum te las pe tine sa inveti; desprinderea de un obiect poate fi desprinderea de un om, insa de cele mai multe ori ele nu sint identice.
Am pastrat si eu cioburi albastre cu gandul nebun de a le lipi, pana m-a fulgerat ridicolul si am gasit intelepciunea si adevarul, sau poate doar linistea. Poate ca intelepciunea si adevarul sint concepte mult prea mari pentru o singura viata.
Bucatile tale de trecut se aseaza usor in palma mea; bucatile de prezent atarna..greu.
Trecutul tau cu ea ma amuza frumos; si tu ai fost un copil crescand alaturi de o copila.
Eu nu am dormit niciodata pe plaja. Nu m-am urcat niciodata in tren fara o tinta si nu am mers niciodata singura la film. Te-am gasit pe tine si mi-am descatusat dorurile.
Ma-ntreb uneori ce caut eu in viata ta , dincolo de 'marea' ta 'nevoie egoista ' de mine; sub ce forma ma cunosti?
Si in ciuda 'maturitatii' mele, refuz sa ma gandesc la sfarsit, sfrasituri.
Sintem acum si aici intr-un prezent viu; iti caut in suflet cu mainile iar tu ma lasi...esti moale precum plastilina gri pe care ai luat-o de la Ioan pentru mine. Sau are alta culoare?
Si acum descopar o alta parte din tine, care e si in mine.
Am rasfoit avida insemnarile tale si m-a cutremurat sufletul tau, coincidenta izbitoare?! sau 'suflete pereche'? Aceleasi randuri si-au gasit locul si in insemnarile mele, aceleasi citate alese de mintea ta au fost alese si de mintea mea intr-un trecut in care renuntasem sa subliniez pe carti si le copiam ca un elev cuminte intr-unul din caietele maturizarii mele.
Bucata cu bucata ti le-am fluturat in fata; din mainile mele in mainile tale si apoi la cos; bucati din trecutul tau...
'In baie nu e nimic de aruncat.'
...iar eu ma intreb daca esti sau nu constient de prezenta 'lor' acolo, si uneori cred ca vreau sa aflu, alteori prefer sa aleg sa fiu matura. O sticla goala si expirata de demachiant nu inseamna un om; nu inseamna o asteptare suspendata si nici o cramponare.
Si chiar daca asta este , am fost si eu acolo. Si as fi fost si acum daca n-as fi invatat; acum te las pe tine sa inveti; desprinderea de un obiect poate fi desprinderea de un om, insa de cele mai multe ori ele nu sint identice.
Am pastrat si eu cioburi albastre cu gandul nebun de a le lipi, pana m-a fulgerat ridicolul si am gasit intelepciunea si adevarul, sau poate doar linistea. Poate ca intelepciunea si adevarul sint concepte mult prea mari pentru o singura viata.
Bucatile tale de trecut se aseaza usor in palma mea; bucatile de prezent atarna..greu.
Trecutul tau cu ea ma amuza frumos; si tu ai fost un copil crescand alaturi de o copila.
Eu nu am dormit niciodata pe plaja. Nu m-am urcat niciodata in tren fara o tinta si nu am mers niciodata singura la film. Te-am gasit pe tine si mi-am descatusat dorurile.
Ma-ntreb uneori ce caut eu in viata ta , dincolo de 'marea' ta 'nevoie egoista ' de mine; sub ce forma ma cunosti?
Si in ciuda 'maturitatii' mele, refuz sa ma gandesc la sfarsit, sfrasituri.
Sintem acum si aici intr-un prezent viu; iti caut in suflet cu mainile iar tu ma lasi...esti moale precum plastilina gri pe care ai luat-o de la Ioan pentru mine. Sau are alta culoare?
Si acum descopar o alta parte din tine, care e si in mine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
