pictura de duminica

oare in rai exista 'duminici?' se-ntampla ca oamenii deveniti ingeri sa isi ia o zi de repaos in care sa-si exerseze creativitatea, respiratia, somnul, leneveala tarzie intr-o zi cu ploaie?
atat de multe intrebari fara raspuns, poticneli obositoare la capatul carora ma trezesc firava ca un ghiocel scuturand zapada.
pamantul e ud de nori si orasul doarme incolor. o sa pictez un oras, sau un sat intr-o zi in care ma voi intoarce cu sufletul infasurat in aripi ; voi desena perdele la ferestre, ceainice aburinde si flori cu capul sus, spre soare. strazile le voi albi  ca pe un patinoar ce te poarta singur, fara sa dai din picioare ; cand vei pune piciorul in strada, vei vorbi cu asfaltul fara cuvinte si el va aluneca spre destinatie. autobuze? vor fi galbene si zambitoare, iar scaunele vor spune povesti pe masura calatorului.
copacii vor fi tacuti, dar vor respira adanc daca te vei opri sa-i imbratisezi si iarba te va acoperi cu o aroma de odihna. vor fi fantani si multe banci care vor tine cursuri de buna cuviinta si vor  fi  zile festive cand totul se va petrece usor, fara complicatii.
porumbeii se vor plimba ca si acum printre picioarele oamenilor intr-un firesc armonios; se vor roti deasupra capetelor presarand indemnuri si soapte intelepte. oare cate soapte iti pot turna in suflet cand dormi ca sa le gasesti dimineata pe perna unde voi dormi suav ? si cum le vei culege in intimpinarea zilei ca sa-si poata revarsa bucuria pe buzele noastre flamande?
florile se adapa in ritmul lor invizibil iar iubirea noastra-floare cere o altfel de apa; e un strop diluat de absolut pe care-l am ascuns in mine. ea mai cere si poezie, muzica si plimbari pe un nisip cald. si un dialog limpezit de alge.
curand voi desface navodul de cuvinte si le voi rasfira pe plaja pe care o sa ne tinem de mana nelasand nici vantul sa ne patrunda.
sa vii diseara cu o tacere in gura si voi sti, sa ma iei in brate si sa ne para rau ca o sa adormim prea devreme . dar sa fie o parere de rau diafana, pentru ca in noi exista doar fericirea.

aici

'aici am locuit noi' - erau cuvintele pe care copacii le spuneau, cu mainile intinse la margini de drum, despre ei. aici isi dorea ea in fiecare dimineata sa fie mai inalta ca  sa poata vedea soarele intreg-rasarit peste dealuri; in diminetile in care isi purta pasii spre copilarie statea si se uita la soare ; il lasa in spate si-si intorcea ochii sa-l cuprinda, dorindu-si sa ramana pana cand el isi va schimba culoarea si va straluci fara nuante. transformarea lui era spectacolul pe care nu-l prindea pana la capat; vedea cum isi face loc prin crapatura dintre cer si pamant, cum se colora discret , imperceptibil , tacut si chiar atunci cand isi aprindea globul intr-o singura nuanta, ea se urca in masina care o ducea la tara.
isi promitea ca maine isi va lua aparatul si va fotografia rasaritul, asa, fugitiv; iar intr-o zi se va apropia de o moara de vant; va sta sub ea si va privi miscarea paletelor asezata pe pamant. nimic nu se va auzi, in afara de vant si iarba.
'e cineva aici?' o sa spui tu si eu o sa zambesc pentru ca nu sintem doi, ci unul, aici.
in fiecare zi dau si culeg zambete si as vrea sa raman stralucitoare , neatinsa de rau. sint inchisori infrante de viziuni, sint libertati traite gresit, 'e frumos , e prea frumos la tine in suflet  ' si cald esti cand te cuprind in brate ; imi arunc ochii la steaua atat de aproape de patul nostru si ascult linistea, si respiratia ta .
'sa ne uitam la un desen animat cu copaci fermecati!', sa fie iarna si sa miroasa a mere coapte iar mie sa nu-mi fie frig. sa ne uitam la  oameni de zapada desenati de copii si sa le prindem zambetele in cui in loc de haine. sa dormim cateodata mult si sa ninga fulgii cei mari in soare , zapada sa crape si aerul sa ne umple plamanii cu viata.
fiecare zi e poezie, cantec, picturi si ceai. undeva se naste fericirea. sint flori si ochii vad culori.
cate portii de fericire vrei la cafea? eu as vrea una cu mult lapte si scortisoara, si o prajitura calda.
o sa-mi prind si cateva nestemate in par , pentru zilele in care vremea te apasa, poate asa o sa iti aduc mirosul de apa in piept si va curge vara in tine. 
'sa dormi dar poate sa visezi', si treaz sa mergi cu visele-n gene , deschise deasupra ta ca o palarie protectoare.
si dupa toate somnurile sa ne trezim vii , amnezici de neputinte, plini de pofta.