ochii mei vad campuri

e liniste proaspata dimineata, doar eu pe strada pe care  teii isi  murmura aroma; aerul e dens, pe campuri, maci , galbenul stins, bogat al graului. ochii mei freamata odata cu graul; aici e de un galben crud, putin mai departe se inchide intr-un maro de ciocolata, iar in absenta soarelui e altul, aproape verde. fara soare, frumusetea lui e stearsa . il iubesc  doar atunci cand il vad luminat ; as vrea sa pastrez intacta imaginea campului , cu florile rosii decorand graul, cu toata explozia de lumina si culoare.

aveam licurici in par si ochii mei vedeau povesti; straluceam  plutind pe strazile prafuite de graba. eu te purtam in piept ca pe o brosa; erai usor si credeam ca pot sa te scot oricand , sau ca vei smulge singur acul , cazand din   mine. eram naiva sau poate ma temeam fara sa stiu ca ma tem; eram intr-un prezent continuu al  iubirii, amanand mereu un 'maine'  pe care nu stiam sa-l imaginez. asa ai curs in mine fara sa te mai desprinzi, fara sa mai plec(i), asa mi-ai domesticit plecarile si-ai sigilat usile pe care (n-) as fi vrut sa plec.

vrei sa-ti spun povestea graului? e un cer indigo, in dreapta graul e galben intens, deschis, vibrant . in stanga , neatins de soare, e galben inchis, maro. campul e altul acum, seara. e o seara stralucitoare, o lumina puternic radioasa .ratacitii nu se pot pierde acum cand stelele acopera pamantul sfidator. orice tentativa a omului de a face lumina paleste in comparatie cu ele; a fost un timp in care oamenii au vazut un alt cer; apoi l-au acoperit cu lumini false . iar acum , orbiti de becurile oraselor, privesc un cer gri.pretul evolutiei?.