absolutul

si atunci s-a trezit din nou dorinta dureroasa de absolut, orgoliul invinsului, nevoia de a fi unica in inima ta, nevoia de a ma lasa pe mine ca o rana , nevoia stupida, ridicola si absurda ca acest prezent sa nu aiba cap si coada, sa nu fie nici 'dupa', nici 'cand', ci doar 'daca', si daca sa fie niciodata...



astazi ma gandesc la felul in care te priveam ieri , pe perna mea. stiu ca privirile mele nu pot retine mai mult decat acest prezent, si ca nici macar acest prezent in intregime, nu pot retine fiecare moment, nu pot , oricat de mult as incerca sa fixez in minte fiecare cuvant, senzatie, traire, revolta, si mai mult decat atat, realizez inutilitatea acestui fapt, chiar daca el ar fi posibil la modul real.



ma revolta gelozia mea, inca o data nevoia mea de a fi 'suficienta' , ma doare faptul ca nu pot trai acest prezent fara anticiparea sfarsitului, ma dor limitele pe care ma incapatanez sa nu le inlatur, ma incapatanez intr-o durere pe care eu singura o creez si o hranesc, pentru ca ....nu stiu sa traiesc.



certitudinile incertitudinii pe care le doresc cu disperare nu sint de la tine, ci de la mine. imi doresc sa accept. sa accept , firesc, fara durere, ca nu exista absolut.



imi doresc sa nu mai astept sfarsituri si sa nu mai cred ca totul e inutil pentru ca se va sfarsi.



imi doresc sa fiu eu cea care sint.






imi doresc sa accept regenerarea .


imi doresc sa pot scrie ceea ce scriu inainte sa scriu, dar ma paralizeaza de fiecare data 'ceva', toate lucrurile pe care mi le repet nu dureaza , nu e nimic constant ...




stiu ca tu esti sansa mea, ca ar trebui sa folosesc ceea ce imi dai , stiu ca ar trebui sa simt ..forta, dorinta, incredere, sens...


iar azi, ma simt ...asa:


-Nu, nu era nimic special de vazut!
-Da, dar era acolo ceva esential, ceva pe care daca l-ai fi observat si l-ai fi inteles, ar fi putut sa iti schimbe intreaga fiinta' - Alchimia sau Cautarea perfectiunii, Omraam Mikhael Aivanhov