timpul ramas

'timpul care a ramas este scurt'
'nu a ramas! este!'


dar de fapt nu a mai ramas nimic.

'daca nu as fi fost o persoana dereglata psihic ti-as fi zis demult sa te cari!'


si te uiti la mine mirat,dar cu ochi veseli, ca si cum de-abia atunci ai fi inteles ce ai stiut poate de la inceput: ca eu nu eram cea care sint.


ca m-am luptat cu indarjire sa te salvez si am dus o lupta nebuna care nu era a mea.


nu erau dramele mele si nici lupta mea, si eu am vrut sa te salvez si sa iti dau fericirea...dar am dus lupta pentru tine..si nu era a mea.





si pentru prima oara poate, pentru scurt timp, am inteles ce inseamna sa iubesti fara egoism, pentru ca pentru prima oara te-as fi imbratisat nu ca femeia care te iubeste, ci doar ca 'o prietena'. te-as fi imbratisat ca un om care vede un om care sufera. mult. si tot ce as fi vrut ar fi fost sa nu mai suferi, sau sa nu mai suferi atat de mult.


dar stiu ca nu ai fi inteles imbratisarea mea.




dar timpul a fost scurt si pentru asta. pentru ca ...nu pot sa fac asta. nu pot sa iti dau drumul. si stiu ca oricum am fost de la inceput in categoria celor scuturati .



dar in loc de asta rad. pentru ca intr-adevar ti-as fi zis demult 'sa te cari. '



si acum vad ca mi-ai sters doua playlisturi pe care le facusem de la 'inceput'. si ca pana 'acum' as fi considerat firesc, pentru ca era calculatorul 'nostru', si ca daca nu am doua playlisturi nu conteaza , pentru ca te am pe tine...insa acum se face liniste ca si cum nu ar mai exista muzica, ma blochez si nu mai stiu ce muzica vreau sa aud, reperele se sterg, dar nu suport linistea...


si scaunul mi s-a parut dintr-o data prea mic...si casa a devenit dintr-o data doar a mea.



si cand merg langa tine pe strada, vreau sa raman in urma, pentru ca oricum, nu mai este timp.

si tu-mi spui ca ramai la planul initial, si ca e alegerea mea sa fiu nefericita in acest timp.




si pentru prima oara, ma uit la tine in timp ce faci cafeaua, pentru ca vreau sa te vad cat mai mult, iar tu simti asta si te intorci...



si poate cel mai frumos lucru pe care mi l-ai dat tu a fost ca este timp. pentru ca asta am simtit de la inceput, ca este timp, ca noi avem timp..., ca pot sa dorm si ca desi te trezesti inaintea mea, eu pot sa dorm, pentru ca nu ne grabim nicaieri.



iar acum simt ca nu mai este timp. ca nu mai pot sa dorm pentru ca si ala este timp. doar ca...presupun ca din ce in ce mai putin.

si ca de fiecare data va fi ultima data pentru mine.


insa din fericire te-am intalnit pe tine si exista si varianta frumoasa, in care si eu ma voi tine de planul tau initial, si voi lua maxim de la tine in putinul timp ramas...pentru ca asa cum imi zice o buna prietena, timpul este o superstitie