schiopatand cateodata

cateodata inventez expresii care nu-mi seamana , care nu sint eu, cateodata ma pierd in cuvinte ca niste masti de carnaval , desi fata mea nu e pictata in alb si nici nu mi-o ascund elegant si sugestiv in spatele unui evantai imens, nici nu bat gales din gene ; cateodata sint atat de inspaimantata sa fiu eu incat aberez amuzant fraze pe care-mi imaginez ca ai vrea sa le auzi, cand de fapt tu nu ma doresti asa, nu, tu nu faci ce fac eu, tu nu creezi scenarii in care eroul isi frange esenta in loc sa defileze cu ea deschis, nu, doar eu ma tem sa ma arat , sa fiu, sa spun, sa nu spun, sa rad, sa plang, sa tac sau sa vorbesc.

doar eu imi cenzurez luminile in timp ce-ti arat doar umbrele, umbrele din care cred ca-mi trag forta , doar eu confund luminile cu slabiciunea si umbrele cu forta, cand de fapt luminile nu sint slabe ci doar sensibile, iar energia lor e creativa.


sint inca pe o sarma subtire, incerc sa pasesc pe ea cu bratele deschise in echilibru, il construiesc , il daram, vreau sa construiesc apoi nu mai vreau sa cred ca trebuie sa construiesc ci sa se construiasca de la sine, azi, maine, ma intreb cati pasi am facut inainte, de la punctul initial, si cand e destinatia, cand sint fara teama, fara cenzura, fara contradictii , fara oscilari,demolari si reconstructii, inventii, cautari, abandon, incertitudini, cand sint EU.

mediocritate

'vrei sa fii salvatorul meu, necenzurat?' sa plantam un smochin si sa avem un motan pe care sa-l botezam icar. sa-l lasam liber iar el sa se intoarca in fiecare seara, sa-l hranim cu dulceata din acelasi smochin pe care sa-l salvam iarna de la inghet, invelindu-l cu paturi colorate...


sa fim doi oameni 'normali', 'medicori', atat de fericiti in refuzul incapatanat de a ne lasa furati de energii, sa ne creasca radacini pe care sa le udam in timp imblanzit, sa umplu casa cu vaze albe si muzica frantuzeasca, tu sa faci inconjorul lumii cu penita si sa fii mereu prezent la cina, sa ma certi zambind ca vorbesc prea mult cu florile iar eu sa te iert , pentru ca ai strabatut infinitul ca sa-mi aduci ciocolata si sirop de mure.


sa construim...apropieri si sa nu obosim niciodata sa privim cerul si sa ne amintim ca-l purtam in ochi.


sa fim mediocri dar tu sa ajungi celebru iar eu, la fel de geniala, sa fii omul care aduce linistea iar eu sa nu mai plang niciodata altfel de lacrimi decat fericite, sa adormim 'clasic' dupa rutina serilor de filme si muzica.

sa ne intoarcem la inocenta in fiecare zi in pofida 'cunoasterii', si sa cunoastem doar ce e inocent...



de undeva din mijlocul visarii,am auzit vocea ratiunii si am vazut imaginea mea de puma: 'si atunci, castigatorul jocului vei fi tu'.


da, vreau sa fiu un om 'mediocru', asa!

still happiness

opriti-va oameni buni, opriti dezradacinarea, fuga, desprinderea, opriti-va in locuri cu geamuri mari si rotunde pe care sa le numiti 'acasa', impodobiti-le cu servicii de ceai albe, primiti-va prietenii pe tava de argint in dimineti cu soare, colorati-va peretii in fiecare colt , dati-le in fiecare anotimp sufletul vostru pana cand peretii se vor umple de semnele trairilor, si luati-o de la capat cu coloratul-colaj in casa infinit incapatoare ....


opriti-va in locul in care nimeni nu pleaca pentru totdeauna si plecati acolo unde se afla alti si alti oameni cu case calde, deschideti cercul inimii si transformati-l in spatiu deschis , anulati limitele geometrice caci ele nu exista alaturi de oameni...




raspanditi-va esenta si uitati ce se spune in fight club, vorbiti prin ce va inconjoara si nu plangeti cand se sparge cate un pahar care a fost baut, caci paharul va fi pastrat amprenta prietenului si acum o elibereaza in voi...







prindeti radacini dar si pasi veseli,cu care sa va lasati purtati pe cararile altor suflete , mergeti acolo unde povestile sint cantate dimineata la dus, acolo unde mi casa es su casa...




mergeti dar nu rataciti, nu fugiti , nu uitati cine sinteti si mai ales, intoarceti-va...'acasa.'



am flashuri cu brazi de craciun, ornamente, zambete ...fericire, 'acasa'.