cateodata inventez expresii care nu-mi seamana , care nu sint eu, cateodata ma pierd in cuvinte ca niste masti de carnaval , desi fata mea nu e pictata in alb si nici nu mi-o ascund elegant si sugestiv in spatele unui evantai imens, nici nu bat gales din gene ; cateodata sint atat de inspaimantata sa fiu eu incat aberez amuzant fraze pe care-mi imaginez ca ai vrea sa le auzi, cand de fapt tu nu ma doresti asa, nu, tu nu faci ce fac eu, tu nu creezi scenarii in care eroul isi frange esenta in loc sa defileze cu ea deschis, nu, doar eu ma tem sa ma arat , sa fiu, sa spun, sa nu spun, sa rad, sa plang, sa tac sau sa vorbesc.
doar eu imi cenzurez luminile in timp ce-ti arat doar umbrele, umbrele din care cred ca-mi trag forta , doar eu confund luminile cu slabiciunea si umbrele cu forta, cand de fapt luminile nu sint slabe ci doar sensibile, iar energia lor e creativa.
sint inca pe o sarma subtire, incerc sa pasesc pe ea cu bratele deschise in echilibru, il construiesc , il daram, vreau sa construiesc apoi nu mai vreau sa cred ca trebuie sa construiesc ci sa se construiasca de la sine, azi, maine, ma intreb cati pasi am facut inainte, de la punctul initial, si cand e destinatia, cand sint fara teama, fara cenzura, fara contradictii , fara oscilari,demolari si reconstructii, inventii, cautari, abandon, incertitudini, cand sint EU.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu