timp

l-am pierdut pe micutul christ. sau poate l-am ratacit, l-am pus in cutie si am lasat-o in urma, in acel loc care a fost o vreme 'acasa'. cu ea. si atunci stiu ca nu e pierdut, pentru ca ea pastreaza totul .
 cand mi l-a adus, l-am purtat la gat fara sa-l mai scot.. si intr-o zi pe care nu mi-o amintesc, l-am scos si l-am pus la pastrare. oare tu il mai porti pe al tau, tata? ultima oara l-am vazut la gatul tau fara sa-l semnific . poate ma gandisem atunci ca la intoarcerea ta imi daruisei unul la fel, mai mic si ca  a existat o vreme cand nu ma imaginam fara el.
stand in fata ibricului , urmarind bulele fierband, deschid ochii si semnific ce ma inconjoara si cu ce ma inconjor. cu semnificatii. cu ochi ce nu stiu inca sa semnifice. cu alti ochi ce se bucura in fiecare zi de mere si cornuri. de pauze. de o liniste pe care nu o compara cu zgomotul. de mersul pe bicicleta dintr-un punct in altul. de dealuri si miros de fum.
ea isi pune mana la inima cu parere de rau ca s-a terminat ora. ochii ei imi patrund in sufletul meu rascolit de greseli . cu un mers demn, inchid usa si-mi reculeg pasii spre alte zambete si alti ochi intrebatori .
fiecare rasarit ma lasa muta in fata frumusetii si ma suspenda intr-un timp despre care nu stiu deocamdata in ce spatiu se va varsa. si poate trebuie sa-l vars acolo unde vreau eu.
ma voi intoarce la povesti si voi tese o usa. in spatele ei esti tu. esti in spatele ei 'atunci' si esti langa mine 'acum', tipandu-ti perplexitatea. vino cu mine acolo unde miroase a mere coapte si aerul e imbibat de craciun. e seara si suntem intr-un targ in care totul e posibil. ridica-ti ochii si invata sa recunosti cerul de iarna.  nu vei vedea albul acesta in alt anotimp. inchide ochii si simte . spune-mi daca te poti curata de ce ai depozitat in tine. sau daca ne putem curata impreuna. si acum atinge-ma intr-un timp in care suntem puri.