cum o sa te mai mangai acum, cu mainile mele aspre, cu degetele mele zdrelite de vise aurii? imi ating usor pielea , incercand sa prevad atingerea pielii tale, gustand senzatia, gandindu-ma ca o pot face si asa, poate chiar mai intens. vreau sa simti asprimea palmelor mele ..., sa-ti colorez pielea cu acele cuvinte inutile si nespuse, ca un tatuaj .
in dimineata in care au inceput 'zilele regasirii mele', in diminetile de dupa , in cautarile si fugile mele spre mine, in cafeaua frumos asezata si batatorita in ibric cu lingurita, in asteptarile calme , in iuteala cu care amesteci bunatati in tava, in cerul de iarna din octombrie...
ma gandesc zambind la disparitii. usurinta cu care un om dispare , luand cu el si toate acele clipe in care credeai ca nu va fi posibil , ca nu va mai exista, ca pur si simplu NU.
eu alerg fericita spre tine in timp ce doi oameni 'perfecti' au ajuns la capatul drumului. ma opresc fugar cu ea la o gogoasa, si alerg spre tine; in seara asta, eu nu voi fi 'ei'.
si in toate celelalte seri ce vor veni, voi fi eu... dupa care voi fi tot eu, dar un pic altfel, un pic mai aproape de asteptarile mele despre mine, un pic mai aproape de arta de a fi fericit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu