Simt cuvintele. Dar nu le pot vorbi. Simt ca toate aceste stari isi au cuvinte, ca pot gasi pentru ele oglinda completa, ca voi reda tot, ca nu le voi pierde dupa ce ele nu vor mai fi, caci vor fi scrise. Durerea mea e ca nu le pot scrie, pentru ca sufletul mi-a inghetat exprimarea. Si ca le voi fi pierdut nu pe ele care sint deja moarte in viitor, ci reprezentarea lor. Simt ca reprezentarea lor ar putea fi ceva grandios, ca un spectacol vizual de un impact devastator. Pentru ca nu-mi imaginez ca le voi reda doar prin cuvinte. Va fi si expresia tangibila a durerii. Ea va fi reproducerea, copia, oglinda, pelicula. Mult dupa ce copacii vor fi fost plecati si rupti de vant, dupa ce vor fi fost loviti de ploaie, frunzele vor fi fost imprastiate si apoi calcate de hoarde dezlantuite si zdrobite de pamant, pana cand vor fi disparut in adancuri, dupa ce toate radacinile vor fi fost smulse, ridicate de vant pentru a cadea cu putere, cand peste agonie nu va fi venit linistea, ci o alta agonie care va usca tot si va smulge viata, astfel incat vor ramane doar invelisuri fara continut, stoarse ......................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu