ziua se asterne calm, in asteptarea episodului promis, cel dupa episodul pilot, ecou la ecou, cuvinte ecou de la departare, emotia cenzurata a unui inceput ...de poveste, le amestec si ma intreb de ce nu m-as indragosti si in absenta unui chip...de o stare...de ce nu as straluci pur si simplu la gandul unei priviri, de ce nu m-as privi eu cu ochii unui indragostit...
ce ceas arata cand e vremea?! cand va fi venit timpul lui? si cum sa-l aflu eu care nu port ceas? eu care sint in afara timpului, eu care nu ma grabesc niciunde, eu care ma rasfat in ritualuri aburinde... eu eu eu...
unde sa te-ntalnesc pe tine calatorule si cine poate masura timpul pana la tine? si cu ce masura?...nu s-au inventat nisiparnite pentru timpul sufletesc, nici oglinzi, pentru ca sufletul nu se poate privi in oglinda, ridurile sufletesti sint mult prea mari pentru a fi cuprinse...iar pentru durere n-ar trebui sa fie oglinzi...
ce chip porti calatorule si cum suna glasul tau cand spui 'te iubesc'? ce culoare au ochii tai si ce forma au degetele tale cand mangaie, si cat de cald e sangele tau..., al meu a inghetat in vara in care m-am nascut parasita si de atunci nu-l mai port gol, nu-i mai aduc flori si nu-l mai impodobesc, ba chiar nu-i mai vorbesc si i-am interzis si sa cante...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu