primavara , undeva

imi propun demult sa surprind acel moment in care un anotimp devine un altul, cel nou. toamna urmaresc un tei; il privesc detasat, precum autorii unui reportaj in jungla care nu pot interveni in salvarea unui animal. poate putin altfel de fapt: eu astept sa i se stearga lumina , sa i se usuce frunzele si sa-i cada; dar ele nu cad, rezista tenace iernii parca facandu-mi in ciuda.

cele mai mari asteptari de la mine le am la sfarsitul iernii; in fiecare an imi spun ca voi vedea exact semnele primaverii, ca voi urmari fiecare copac inflorind , ca voi sesiza cum se schimba culoarea cerului, ca voi sti exact momentul in care  sunetele incep sa asalteze orasul . probabil  sunetele sunt ursi absorbiti de zapada in hibernala. primavara isi revendica insa toate coltisoarele in care alte vietati lenese ar vrea sa se relaxeze.

sunete peste tot, vata de zahar in copaci, pisici , porumbei si copii. doar atat, aici unde am pictat toate blocurile in fondante .strazile sint violet , mi-am spalat pensulele uriase si le-am scurs pe asfalt. acum pasii nostri pot desena curcubee si aurore boreale, sau fluturi: amestecam niste culori aprinse, le punem in mijlocul unei strazi, pliem apoi strada in doua , desfacem si am obtinut un fluture! la fel putem proceda si cu intersectiile, le coloram si le prefacem in evantaie, sa nu mai conteze directia. 

oricum, daca vrei sa ajungi undeva, poti intreba un lastun ; iti va raspunde sa te intorci acasa. ametitori sunt lastunii cand se intorc la cuib , sa-si hraneasca puii. dar au dreptate, toate drumurile duc acasa.

azi insa voi lua 'lungul drum spre casa' ; o piateta pe post de colectionar de pasi, ma opresc in centrul ei , beau suc de portocale si-mi transform amintirile in timbre.