oare putem vorbi in virgule? pauzele noastre de respiratie nu se incheie in puncte ci in semne de intrebare si puncte de suspensie . exclamatiile par a fi mai rare acum cand sintem 'maturi'. mi-ar placea sa traiesc in copilaria exclamatiilor si in maturitatea contemplarii. sa inventez o punctuatie care sa ne cuprinda sufletul intre puncte ca un hamac elefantin.
palmele tale imi leagana capul in aceasta molatica duminica; cerul e gri, copacii depersonalizati tac cu nasul in vant , ploaia ne amesteca cafeaua cu degete reci. in tot, mirosul tau ...infinitul in punctele de suspensie ce nu ti-l pot defini dar eu il gust , ca un finit ce- isi plange conditia . astazi insa gatim o portie de eternitate, bratele tale, ochii tai de crocodil adormit, muzica si filmele, locurile in care ne plimbam in vise, aici, acum, maine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu