inocenta - scris pentru liternet si publicat de liternet

in casa imbracata in caldura miroase a portocale si mar, la geamurile aburinde  ploaia asteapta o invitatie la ceai. pisici zburlite  trec pragul primaverii cu pasi molcomi, umbrele colorate zboara din maini inghetate , asfaltul a devenit ringul de dans al stropilor dar nimeni nu cunoaste viata secreta a ploii.  cine se-ntreaba ce toane are ploaia atunci cand loveste ? poate e felul ei de a-si descarca furia; poate atunci cand picura , plange, in speranta ca cineva cu suflet de vrajitor ii va culege lacrimile. poate asta faceau femeile cand adunau apa ei, fara sa o stie. o baie de lacrimi pure care sa spele impuritatea. dar puritatea nu se mai recapata. poate doar cei amnezici reusesc sa uite ca sint impuri. reintoarcere nu mai este posibila odata ce stii , vezi, simti. poti doar sa plangi, ca ploaia, sau in ploaie. in singuratate . o singuratate surda, amara, disperata. un urlet mut, inghitit . poti doar sa vezi puritatea si sa o plangi din nou. poti fi spectator al puritatii si chiar sa uiti pentru un scurt timp cum esti, cum nu mai esti.
poti sa inchizi usi intre tine si lume; sau sa deschizi alte usi. sa mergi pe alte strazi in alte haine. poti chiar sa crezi ca te-ai schimbat. dar schimbarea nu exista; exista pierdere si castig: aduni sedimente de trairi care iti devin sarcofag. te infasori treptat in ele pana devii o mumie care asteapta sa fie salvata.  o mumie amnezica pentru ca nu mai sti sa fii viu. ai ritualuri pe care nici nu le mai pretuiesti; gusti fara sa savurezi; dormi fara sa visezi frumos; alergi fara sa fii grabit, iar atunci cand te grabesti, e fara rost.
se poate intampla  si sa te opresti din fuga si sa revii la inocenta, la libertate. libertatea e inocenta. sint momente in care uiti , si simti. atunci cand il citesc pe murakami simt o bucurie pe care niciun alt scriitor nu mi-a dat-o. in acele momente  ma simt   bine, imi pun intrebari grele dar ma simt usoara, si savurez linistea. si uimirea ca fericirea poate veni si de la o carte. avantul creator si felul in care depinde de  fragilitatea corpului si a mintii,  legaturile fascinante care sint in tot , acel individ care esti, unic , mereu acelasi si mereu altul, flux si reflux .....intamplare si statornicie, sansa  si determinare, viata....
acel 'tu' despre care crezi ca stii cum e, cum functioneaza, ce il misca si ce il face sa stea, fundamente care se surpa si se recladesc, trecutul ca o rana violenta , ca o fasa pe care vrei sa o smulgi  dar nu poti s-o faci fara sa te rupi in mii de cioburi de nelipit...aroganta starii de bine , vulnerabilitatea care te aduce sa te percepi dureros, in zilele bune nu iti simti corpul , pentru ca esti bine, dar cand il simti, simti durere. si  abia atunci devii umil, ingenunchiezi in fata vietii si pretuiesti starea de bine. ; pana cand iti pui din nou pelerina de om grabit, de adult prost fabricat, pana cand porti din nou o masca de protectie.
nu am inteles niciodata mastile si nici raul; sint atat de transparenta incat ma bulverseaza minciuna si ipocrizia. nu am nicio masca si imi afisez cu mandrie starile, exteriorul e interior si asta e declaratia mea de independenta.
ce inseamna pentru mine libertatea? sa-mi aleg viata cum as alege cupe de inghetata , intr-o zi cu vant si soare.