nefiinta

'sper ca nu 'l'-a durut.' i-am mangaiat capul si pielea, am invelit-o , i-am facut ceai si i l-am adus la pat, m-am ridicat , nu mai vroiam sa aud, am revenit cu cana fierbinte si cu naturalete...



parasesc intunericul si ma gandesc din nou la targuri, parcuri de iarna, brad, craciun, zambete multe, mereu, frumusete, a mea, a lumii.



am citit in 'ora inchiderii' ca omul e nemultumit de corpul lui in tinerete , iar la batranete regreta corpul pe care nu l-a apreciat atunci. eu ma uit in oglinda si zambesc!





lumea e infinita, mintea e deschisa, orice e posibil .



oameni care fac oameni de zapada in miezul zilei , eu trec pe langa ei si ma umplu cu imaginea asta, si ma gandesc din nou la patine, fete pictate, plimbari in zapada, obraji infrigurati si...vreau o ninsoare cu fulgi mari si soare.





neasteptat, telefonul suna si orele pe care le-as fi imaginat in lumea asta infinita le petrec cu el. stam in acel spatiu , alti oameni?




unde se pierd perceptiile despre un om, un fapt, o stare? unde am vazut ceva ce nu era, sau nu era exact asa?




dar eu, eu sint aceeasi, si caldura nu s-a risipit. evoluam, da, evoluez, dar acel ceva 'bun' traieste in mine si sint fericita, sint acolo unde vreau sa fiu si sint cine vreau sa fiu.


si da, iubesc ,oameni!

cer mov pe strada franceza

casutele albe de zapada ma fac sa zambesc, prima ninsoare a cazut peste mine cu entuziasmul copilariei, nu vreau sa fiu un 'om mare' care vede in prima ninsoare frig, vant si mocirla.

am mers cu vantul in fata si cu cerul mov deasupra felinarelor galbene si am ramas o clipa sa-l admir, sa-mi intiparesc in minte imaginea atat de mov, un mov pe care nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata in cer. si cu cerul in minte am petrecut orele , tesand din nou ceea ce sint si vreau sa fiu.

am alergat in zapada si am mers in parc, am mirosit gogosi si vin fiert si m-am bucurat uitandu-ma la masinute, imaginand senzatia aia acum si nu atunci , patinoarul alb si oamenii trecand veseli printre culorile kitschioase din parc. e un kitsch, dar e miros de sarbatoare, si nimic nu e prea sclipitor !



in casa e cald , colinde si fundite , ceai de lavanda si liniste, iar ziua de maine va fi altfel dar in acelasi timp la fel de frumoasa.

graba, noroi si zgomot

'era frig si noroi amestecat cu frunze. si-a aprins linistit o tigara'...


mi-am aprins si eu linistita o tigara, bucurandu-ma de senzatia de a conduce din nou masina, la ani lumina dupa ce am scris acele randuri. eram in clasa a 6 a cred cand le-am citit in fata clasei...



nu ma regasesc in haosul creat de masinile din jurul meu, stau o clipa dupa ce-mi aprind tigara si realizez ca totul este bine, ca nu mi-a cuprins si sufletul graba asta , ca zgomotele din jur nu-mi ating urechile, ca nu am de ce sa nu simt liniste .


aseara ma gandeam de ce nu se mai termina, cate neajunsuri vor mai veni, m-am linistit si m-am gandit ca nu e atat de rau, ca e bine. iar maine va fi si mai bine, caci maine vii tu.


te asteptam cu toate trairile astea in voce, dar nu ti le voi spune, caci maine vreau sa ne bucuram, si nimic nu conteaza asa de mult cand e urat.

incoerenta

si daca intr-o noapte m-as intoarce cu spatele si te-as lasa dezgolit de mine si gol, pustiit ? daca intr-o noapte nu te-as mai cuprinde in brate si nu ti-as mai da caldura corpului meu? daca intr-o noapte, zi, ti-as spune ca nu te mai astept, ca nu te poti intoarce, ca nu mai e nevoie sa ma anunti cand te intorci, ca nu ne mai jucam , ca nu mai vreau sa te am asa...


daca intr-o zi am avea curajul sa ne privim in ochi pentru prima oara? sa fim din nou acolo, in noaptea in care a inceput totul., in ziua de dupa prima noapte...


si totusi, acum astept sa vii. sint fericita, pentru ca acum te vei intoarce., si vei veni purtand in suflet caldura de acasa. 'acasa', cat de natural imi este sa spui 'sa mergem acasa'...si ma vei gasi din nou aici...



nu stiu cum voi sti sa ma bucur fara tine, fie si doar pentru cateva zile, dar stiu ca vreau sa ma bucur.

we have all the time in the world

noi avem timp sa rascolim infinitul de frunze, le luam din pamant si le privim, in cautarea acelei trasaturi care face o frunza unica, avem timp sa vorbim despre filme si sa ne diferentiem de 'noi, romanii', avem timp sa culegem povesti din fiecare secunda. tacerile sint acum firesti, nu mai simt nevoia sa umplu fiecare moment cu vocea mea, dar il umpli tu cu prezenta ta , si eu adun zambete luminoase ...


mi-ai dat timp, timp sa ma gandesc la lista cu dorinte, dar eu nu stiu ce sa imi doresc, in afara de linistea pe care mi-o presari in vene.


probabilitatea ca doi oameni , in alt colt al lumii unul fata de celalalt, sa faca(simta) acelasi lucru, este nula. nimeni, nicaieri, niciodata, nu.



si chiar sint de piatra dupa ce ma lipesc de tine, caci n-as mai vrea sa adorm fara sa simt, si n-as mai vrea sa pierd , dormind, sentimentul de tine.

driving home for christmas

se prelinge Craciunul pe geamuri , cu flori de gheata in par , cu degete-nmanusate , lumanari de poveste-n brad, scortisoara si vin, belsug rosu si auriu.


'prototipurile sint pentru bradul tau' . le agati in bambusul uitat de timp si ele sclipesc , se leagana pana isi gasesc echilibrul si raman incolacite de verde.



m-am uitat la ele la lumina zilei, sa vad daca si-au pastrat stralucirea. aurul s-a uscat pe forme de nuca, ghinda si con. maine e ziua in care vom iesi sa continuam joaca, dar tu chiar crezi in mine, crezi in frumusetea comorilor aurii si ma tem sa nu te dezamagesc...caci poate ca ele sint frumoase doar in ochii nostri...


dar vor fi frumoase, poate nu de o frumusete unica si inegalabila, dar cu siguranta vor fi!