joi, 11 august 2011

cafea in cesti de portelan si placinta de mere

Ea ma astepta in falduri albastre la capatul scarii , in casa albastra , umbrita de nuci; am deschis prima usa, intepenita de absenta unei maini calde, apoi pe a doua, am urcat fara sa o privesc , simtind doar privirea albastra strapungandu-mi invelisurile rand pe rand.
Le-a dezvelit si ea pe ale ei si am stat ascultand si depanand fragmente de amintiri , in aroma de placinta cu mere, cafea si apa.si vanilie de la tutunul meu.
Fotografiile nu aveau miros si dadeam paginile incet, sa cuprind cu mintea ceea ce stiam déjà cu sufletul: copilaria ta , bratele tale si tot corpul tau , imbratisandu-ti tatal cu o tandrete totala, zambetul tau descoperit si liber de masti, nu pozai in fata aparatului , erai dezarmat in acei timpi care, asa cum sint toti timpii fericiti, stateau.
Ti-as desena in fiecare zi un zambet pentru fiecare bucurie pe care ai simti-o, si fiecare zi ar fi o alta bucurie inventatoare de zambete; noaptea te-ai inchide negru in vise iar eu ti le-as ghici in respiratie si bataile inimii, in patul nostru de undeva de la capatul lumii .
As vrea sa traiesc intr-o lume magica , de copil, cu copii si povesti la fiecare cuvant si imagine; sa iau cuvintele si copacii si cerul si frunzele si soarele si sa le fac povesti .
In ochii mei se vad copaci vorbitori care plimba copii printre nori, animale fantastice care rad chiar si atunci cand au un picior beteag; in realitatea imediata as fi luat in brate acel caine schiop desi poate n-ar fi avut nevoie de caldura mea sa fie fericit, radea cu toata fata lui si alerga nestingher si nestingherit de rana , chiar daca ea era acolo sa ramana, pe viata; o viata de caine cel putin.
Cainii de la blocul meu au priviri intelepte si mers prudent, ei ocolesc obiectele acelea mari si zgomotoase cu care oamenii strica linistea dupa-amiezelor si abia apoi isi continua plimbarea; nu se aventureaza departe, probabil stiu ei ca tot aproape e mai bine, si cel mai departe i-am vazut motaind de partea cealalta a blocului, la sosea. Am vrut sa-I apostrofez si sa le spun sa nu se mai expuna atator pericole, dar ei si-au vazut linistiti de somnul de dupa-amiaza.
Intr-un rai al pisicilor cainii sint mici, iar ele torc in curti pe ale caror usi e scris ‘pisici rasfatate de traditie indelungata’.
Intr-un rai al meu iti citesc in ochi iubirea si o primesc in rasfaturi de vara; traim intr-o casa la capatul lumii si totusi langa lume, avem doi copii si multi prieteni pe care-I servim cateodata cu cafea in cesti de portelan , iar de craciun , sintem in jurul bradului, in familie.
’the summer’s almost gone but a lot goes on forever’; nu ne-ntalnim nicicum, doar in vis te-astept pe un peron de metrou, iar in alt vis ma astepti tu, dar sintem impreuna.
Vise care deseneaza realitatea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu