tihna

Tigari de foi sau foi de dafin, ca-n poezia aia pe care am uitat-o, eram copil si nu-mi mai amintesc versurile, doar cateva cuvinte despre degetele ploii si foile de dafin . Nu stiam ce e dafinul dar il simteam, il imaginam ca pe un miros , in atmosfera intunecata a unei case , la fereastra careia ma pierdeam in ploaia de toamna. Asa simteam dafinul, si ploaia, doar toamna.
Acum imi parfumez camera cu tutun de vanilie si o umplu cu muzica pe care sufletul meu viseaza, de la tine o stiu dar n-o sa-ti dezvalui care e melodia aia , e in amintirile tale si acum o stiu si eu, iar de la ea creez o poveste in care el canta despre mine, o cant si eu in fiecare seara , ajung acasa cu ea in gand, o ascult si ma plimb in lumea mea, fericita ca acum, lumea mea e aici, viata nu mai e ‘in alta parte’, realitatea din vise e realitatea in care respir si privesc frunzele de toamna , cu ochii la lumina lor speciala, si nu de la felinar, nici de la luna, e lumina pe care o au doar toamna. Cu melodia asta-n gand o sa intru azi in libraria cu multe carti speciale , cateodata ma oboseste dezordinea in care sint puse si-mi scapa poate carti pretioase, e o seara de vineri in care o sa mananc supa de linte , tu-i spui mancarea saracilor dar pe mine ma-ncanta, e o noua descoperire culinara , si e rosie!
Am gasit o carte speciala pentru ea, dincolo de coperta in alb-negru cu aer de vintage
i-am scris cum mi-o imaginez, hoinarind pe strazile acelui oras, privindu-l prin alti ochi, stand poate pe-o banca , cu cartea in mana, descoperindu-l rand dupa rand, locuri si cuvinte, istorie si prezent, ca un ghid de calatorie fara poze, o vad luand urma cartii , si-o mai vad facand prajituri din cartile colorate pe care i le-am daruit , o vad servindu-le pe farfurii elegante , alaturi de cesti indigo cu cafea, si mi-o imaginez razand in bratele celui de care e indragostita pe viata, cat e viata. E o doamna speciala, are o casa albastra pe poarta careia patrund cateodata, ca intr-un ritual secret stiut numai de noi, mi-au devenit familiari ochii ei violet , ma trezesc cumparand de la aceeasi tiganca florareasa o floare , dorindu-mi de fiecare data sa gasesc flori speciale , sa-i duc buchetul pe care mi-l imaginez pana sa ajung la florarie, pornesc cu el in mana si ajung in atmosfera calda a amintirilor pe care le traieste in prezenta mea. Ce caut eu la ea? Nu stiu, poate felul in care crede, puritatea ei, felul in care isi poarta hainele elegante, ma intreb daca se pregateste pentru mine, si incerc sa fiu atenta la detaliile pe care vrea poate sa le admir, viata ei care-mi spune ca exista ce-mi doresc, este ceva ce nu as vrea ca oamenii sa piarda, iar eu sa raman ultimul dinozaur in viata.
‘Poti sa ai o camera si sa fie un camin’, da, asa il simt acum, l-am incalzit cu mov si rosu si portocaliu, cu betisoare parfumate si aer proaspat, cu zambetul meu , cu mine toata asa cum ma descopar, tot mai blanda si tot mai femeie.
E blandetea intelegerii si forta gandurilor, feminitatea pe care nu as vrea s-o schimb cu barbatia , e timp si tihna , nu sarim peste etape chiar daca as fi vrut, am indepartat dorinta cuvintelor si-mi traiesc fericirea.