casutele albe de zapada ma fac sa zambesc, prima ninsoare a cazut peste mine cu entuziasmul copilariei, nu vreau sa fiu un 'om mare' care vede in prima ninsoare frig, vant si mocirla.
am mers cu vantul in fata si cu cerul mov deasupra felinarelor galbene si am ramas o clipa sa-l admir, sa-mi intiparesc in minte imaginea atat de mov, un mov pe care nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata in cer. si cu cerul in minte am petrecut orele , tesand din nou ceea ce sint si vreau sa fiu.
am alergat in zapada si am mers in parc, am mirosit gogosi si vin fiert si m-am bucurat uitandu-ma la masinute, imaginand senzatia aia acum si nu atunci , patinoarul alb si oamenii trecand veseli printre culorile kitschioase din parc. e un kitsch, dar e miros de sarbatoare, si nimic nu e prea sclipitor !
in casa e cald , colinde si fundite , ceai de lavanda si liniste, iar ziua de maine va fi altfel dar in acelasi timp la fel de frumoasa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cate arome, detalii, simtiri!
RăspundețiȘtergereCata viata! Viata plina, luminoasa, pura, viata in bucurie,
Cata copilarie a sufletului...!
Cat alfabet nou!
Cata fiinta, in toate acestea, mai veritabila decat o mie de facaturi de premiu nobel din trecutul indepartat!