noi avem timp sa rascolim infinitul de frunze, le luam din pamant si le privim, in cautarea acelei trasaturi care face o frunza unica, avem timp sa vorbim despre filme si sa ne diferentiem de 'noi, romanii', avem timp sa culegem povesti din fiecare secunda. tacerile sint acum firesti, nu mai simt nevoia sa umplu fiecare moment cu vocea mea, dar il umpli tu cu prezenta ta , si eu adun zambete luminoase ...
mi-ai dat timp, timp sa ma gandesc la lista cu dorinte, dar eu nu stiu ce sa imi doresc, in afara de linistea pe care mi-o presari in vene.
probabilitatea ca doi oameni , in alt colt al lumii unul fata de celalalt, sa faca(simta) acelasi lucru, este nula. nimeni, nicaieri, niciodata, nu.
si chiar sint de piatra dupa ce ma lipesc de tine, caci n-as mai vrea sa adorm fara sa simt, si n-as mai vrea sa pierd , dormind, sentimentul de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu