gol

Nu exista altceva decat linsul ranilor in nestire, goana turbata, lovituri furioase pana la zdrelire, durere ce vrea mai multa durere, furie, tot mai multa furie respirand prin aceeasi fuga in benza spre nicaieri, doar spre consum.
Totul se-ntampla insa mut, ascuns sau nu, dar inchis; fara tinta, fara alte victime in afara mea, fara lacrimi, fara tipete, implorari, argumente,fara nimic de fapt, totul se consuma in resemnare, am pierdut si jocul asta si eu iau orice joc in serios, miza nu e niciodata intamplatoare, scopul e castigul. Dar am pierdut. Din nou.

Nu ne strangem mainile, nu ne felicitam la sfarsit, nu ne spunem multe, de fapt, tu spui si eu ascult dar nu vorbesc. Am pierdut, si din pozitia asta, tot ce vreau sa fac e sa tac. Si sa dispari. Fara urme, umbre, pur si simplu, ca si cum n-ai fi existat. Fara 'cum ar fi fost', fara ce a fost, iar ce este...ce este? , chiar, ce mai este acum, pana cand..., probabil avea dreptate mama, eu nu pot ierta, niciodata. Iar acum e prea devreme pentru iertare, ratiune, prea devreme pentru golul ce se instaleaza dupa ce s-au dus sentimentele, si se duc, de fiecare data se duc, nimic nu ramane, totul se schimba intr-adevar si totul moare in mine.


E pretul regenerarii, al mersului mai departe si al privitului inainte.
La revedere? Nu, la o posibila revedere nu vom mai fi aceiasi, sau cel putin eu nu voi mai fi aceeasi. As vrea sa fiu? Probabil, as vrea sa dau curs ratiunii si linistii si iertarii, le simt in mine si stiu ca pot, pot si port toate aceste sentimente frumoase, dar acum e acum, si nu vreau. Vreau sa fiu neiertatoare si irationala.
Mai departe.

nix...

ea-si umple nevoia cu mine, eu imi las capul in palme si ma las invaluita de vocea ei in timp ce deseneaza- in creion si cuvinte, pentru mine suna altfel vocea ei acum ,atat de cald, sau pentru copilul ce sint, pentru copilul ei nenascut ...ce sa mai desenam o aud intreband si-i raspund: un inorog, un trandafir, si stau si vreau sa ma pierd langa ea imaginand un timp de poveste, poate o soba, poate o banca vara, dar povesti nesfarsite si timp ce trece pur...

ma rup de langa ea si fug spre o alta poveste: but in the end it's only a passing thing, the Shadow, there's some good in this world that is worth fighting for, your men will follow you to whatever end! gandurile alearga spre tine , eu le alerg in alta parte, realitatea e cea din cuvintele tale sau e ce am trait, impreuna dar altfel, realitatea e cea din gandurile mele si atunci cum sa fac sa le transform, realitatea e cea care se va intampla datorita gandurilor, trecutul se amesteca in mintea mea si te alung desi te regasesc din nou in alte cuvinte pe care mi le spun: prezentul nu e trecut, greselile mele nu recreeaza istoria, si poate ..there's no distance between us , for impossible is nothing.




'te-as lua de mana si o fac de fiecare data cand inchid ochii',' aceleasi lumini care poate ajung si la tine'- unde s-au pierdut ele, ce s-a ales de noi si cum de ne-am pierdut tocmai pe drumul regasirii, acum cand ar trebui sa ne eliberam de bagaje si bariere si piedici si imposibilitati, nu te-am invatat oare sa crezi in mine?!



lumina verde a semaforului coloreaza geamul de la care privesc orasul , autobuzul s-a oprit pret de secunde in care am visat din nou si am trimis o intrebare spre tine, stiu ca nu s-a pierdut in gol caci golul nu exista...in seara asta gandurile ni s-au intersectat si am zambit din nou, tot 'undeva la apus'...'noapte buna calatorule, oricine ai fi tu'...

dor

sa ma pun sa scriu cu memoria unei chitare de lemn in al carui piept s-au pastrat toate notele cantate, toate amprentele degetelor care au atins-o, sa scriu despre ochii ei de caprioara si despre pielea ei alba, sa scriu despre imaginea mea din ochii ei, dar ea nu e reala, eu nu sint reala asa, as lua-o in brate si i-as spune ca nu sint eu aceea...si totusi starui in fata ei, poate pana cand va creste , pana va invata sa-si iubeasca parul blond si nu va mai dori sa si-l vopseasca negru, pana cand nu-si va mai dori sa fie ca mine...si poate atunci , eu voi dori sa fiu ca mine, cine stie, nici macar planurile pe termen foarte scurt de ordinul orelor nu-mi ies, in loc de savuroasele ciuperci pe care le-as fi gatit azi , cand am lasat-o in incaperea ei mica , privindu-ma cu ochii blanzi in timp ce ma grabeam sa-i fiu departe ,am gatit filme si bomboane cu lichior, si departe sint , dar de mine.

departe si de tine, departe de tot, acolo unde mi-ai dat drumul sa cad, si am cazut pana la fund, ma privesc ca intr-un pahar de sampanie pe care-l inchinam cu tatal meu, noi doi de un revelion, paharul nu exista acum dar el traiste in mine, acolo unde s-a imprimat si umbra ta, acolo unde le tin pe toate si poate ca atunci cand ma-ndoiesc de toate si de mine, memoria e singura dovada a existentei lui dumnezeu, caci nu se poate ca toate aceste trairi sa se piarda ...

de ce n-ar fi totul posibil?

ghost in my head

'stai tu acolo, asta e locul meu'. oare e la fel si cu oamenii? oare as putea pune mana pe tine in mine? as putea atinge marginile bine delimitate ale urmei tale din mine? sa ma uit la ea ca si cum as privi o harta, ti-am zis candva ironic sa inchizi ochii si acolo unde se va-ntampla sa o atingi sa te duci...dar era prea tarziu pentru glume, eram deja la mile departare unul de celalalt desi inca stateam aproape, nu ne priveam in ochi dar ne adresam cuvinte ...fara sens si fara urme.


gandul ma poarta in viitor, 'undeva' la rasarit 'am zambit' iar tu 'ai lasat realitatea in pace ' , ma vad adormind in bratele tale, lasandu-ma a ta doar cu o parte, in cealalta as fugi din cand in cand fara sa stii la celalalt, si la fiecare reintoarcere as sti, doar tu esti cel care-mi ia sufletul in brate si nu te-as parasi niciodata...

as vrea sa stiu cum se face ca incap atatea urme in mine, atatea ecouri, si pentru fiecare tresar altfel, poate doar pentru tine insa as alerga 'oricand, oriunde'...



'hai, lejeri mai departe!'...da, mai departe, si atunci cum se face ca inca ma uit inapoi...


inapoi esti tu, nu, nu mai esti prezent nicicum , niciunde si ma intreb inca o data daca nu cumva te-am visat...ti-am gasit insa punctele si am imaginat scenarii in care ti-as gasi un alt fel de loc in viata mea...in paralel...



alte cuvinte neterminate, cu totul altele pe hartie decat cele din mine, la fel e si cu scenariile, cu visele, cu apropierea ta care nu se va intampla niciodata, cu uitarea, cu mersul lejer mai departe, cu tot, cu toate aceste urme pe care vreau sa le las in spate si sa fie vara si mare si eu sa rad...intr-un alt 'loc', o alta viata...in care poate tu chiar nu mai m-ai bantui nicicand, eu n-as mai fi eu- asa -


'there was a time when we had time, there was a time when you were mine', cam asa as vrea sa fie, doar desene animate si rasete si arta si povesti cu ceai si rom si cafele si tavalit in iarba si-n baruri obscure cateodata, strazi stramte si ploi de vara , jazz si opera si teatru si film, comedii stupide si clatite duminica...



undeva la apus am oftat si ti-am cautat ochii; vroiam sa stiu daca poti sa duci atatea urlete si zbateri, atatea fugi si atatea reintoarceri, atatea euri ale mele, vroiam sa stiu daca poti sa-mi citesti ochii ...si sa stai.