'stai tu acolo, asta e locul meu'. oare e la fel si cu oamenii? oare as putea pune mana pe tine in mine? as putea atinge marginile bine delimitate ale urmei tale din mine? sa ma uit la ea ca si cum as privi o harta, ti-am zis candva ironic sa inchizi ochii si acolo unde se va-ntampla sa o atingi sa te duci...dar era prea tarziu pentru glume, eram deja la mile departare unul de celalalt desi inca stateam aproape, nu ne priveam in ochi dar ne adresam cuvinte ...fara sens si fara urme.
gandul ma poarta in viitor, 'undeva' la rasarit 'am zambit' iar tu 'ai lasat realitatea in pace ' , ma vad adormind in bratele tale, lasandu-ma a ta doar cu o parte, in cealalta as fugi din cand in cand fara sa stii la celalalt, si la fiecare reintoarcere as sti, doar tu esti cel care-mi ia sufletul in brate si nu te-as parasi niciodata...
as vrea sa stiu cum se face ca incap atatea urme in mine, atatea ecouri, si pentru fiecare tresar altfel, poate doar pentru tine insa as alerga 'oricand, oriunde'...
'hai, lejeri mai departe!'...da, mai departe, si atunci cum se face ca inca ma uit inapoi...
inapoi esti tu, nu, nu mai esti prezent nicicum , niciunde si ma intreb inca o data daca nu cumva te-am visat...ti-am gasit insa punctele si am imaginat scenarii in care ti-as gasi un alt fel de loc in viata mea...in paralel...
alte cuvinte neterminate, cu totul altele pe hartie decat cele din mine, la fel e si cu scenariile, cu visele, cu apropierea ta care nu se va intampla niciodata, cu uitarea, cu mersul lejer mai departe, cu tot, cu toate aceste urme pe care vreau sa le las in spate si sa fie vara si mare si eu sa rad...intr-un alt 'loc', o alta viata...in care poate tu chiar nu mai m-ai bantui nicicand, eu n-as mai fi eu- asa -
'there was a time when we had time, there was a time when you were mine', cam asa as vrea sa fie, doar desene animate si rasete si arta si povesti cu ceai si rom si cafele si tavalit in iarba si-n baruri obscure cateodata, strazi stramte si ploi de vara , jazz si opera si teatru si film, comedii stupide si clatite duminica...
undeva la apus am oftat si ti-am cautat ochii; vroiam sa stiu daca poti sa duci atatea urlete si zbateri, atatea fugi si atatea reintoarceri, atatea euri ale mele, vroiam sa stiu daca poti sa-mi citesti ochii ...si sa stai.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu