clisee poetice

• O inima desenata pe o bucata de lut decoreaza peretele , e inima care te intampina la intrare, aproape neobservata, timida , pulseaza printre oameni , cineva a atarnat-o acolo pentru ca-l reprezinta, ca un simbol al iubirii , al deschiderii, intr-un colt stau multe umbrele si ma intreb daca sint ale celor care lucreaza acolo , pastrate pentru ploaie sau sint pregatite pentru cei care vin descoperiti, dintr-un recipient parizian curge sapun parfumat iar pe ferestrele deschise se vad cladiri dantelate ca scoicile, eu mi-as pune pe casa o scoica mare, inchisa , intredeschisa uneori , cand ar vrea sa-si arate perla , la auzul cuvintelor magice s-ar dezgoli sufletul casei cuprins in perla asta inteleapta. • I-au dat lacrimile iar pentru ca ma iubeste si n-ar fi vrut sa ma iubeasca acum cand plec, eu ma uit la ea fericita pentru apropierea noastra, am castigat inima ei si as vrea sa-i spun ca ma voi intoarce sa stam pe o patura in parc, aceleasi prietene , doar cu tine am baut cel mai mult vin fiert si am adormit imbatata de visinata ‘super’ in casa in care mi-ati pansat ranile cu rabdare infinita. • Cu tine am baut vin fiert intr-o toamna la mtr, ne incalzea focul de langa noi, in ochii mei se-ntindea iubirea-poezie si noi vorbeam despre copiii nostri pe care-i vom veghea impreuna intr-un parc, alaturi erai tu iubitul meu, si inca o data imi vine sa rad cand imi amintesc cum ma priveai in seara aceea cand imi marturisisei ca am spus ca vom face multe, ma gandeam ca bati campii si n-am vrut sa-ti cedez , cu aceeasi rezistenta iti refuz in alta zi ciocolata pe care mi-o oferi altruist, ti-o las in frigider aproape topita si in timp ce ma indepartez de tine ma cuprinde bunatatea ta, pornirea ta catre mine, imaginea ta fericita pe malul apei , floarea pe care mi-ai adus-o beat , ai confundat-o cu una vie dar in nemiscarea ei vesnica imi reaminteste ca te-ai gandit la mine , iti zisesem sa-mi aduci un simbol al orasului si ca un copil ma suparasem ca ai uitat de mine, cand imi strangi mana si citesc in vocea ta dorinta ta sa ma simti senina, imi vine sa te cuprind si mai mult in brate , pe un ecran alb se-ntinde un ‘stop’ rosu imaginar, eu stau in sala si-n acel respiro ma uit la ce urmeaza dupa , banda curge singura si desfasoara imagini din viata noastra viitoare, un copil rade langa mine , un flash al unui fotograf imaginat ma afla plimbandu-ma ca un melc printre oameni, vad caiete cu coperta pictata si foi ingalbenite de un pigment savant , felicitari cu broaste si pisici rasfatate, vad turisti in orasul meu si il privesc cu ochi de dor, ma duc sa ma odihnesc aproape de mare , sa fac felicitari cu balansoare indreptate spre soare , astept tabloul promis de ea cu noi in fata marii, ‘te intreb pe tine soare’ … cant si miros ploaia in care sint si mai visatoare , mai pofticioasa de taceri si cuvinte, de tine.