bucata egoista

te astept printre crengi verzi si gargarite galbene, pamantul e inca rece si soarele de asfintit s-a strans intr-un cerc mic , eu il caut printre crengi, urmaresc lumina lui si ma asez intr-o raza, deschid cartea cu poeme cat timp lipsesti, cand revii ma regasesti pe bucata de patura pe care stau in fata ta, cu sufletul cald si lichid, ma uit la ceasul care va bate ora in care te vei risipi in altii si iti fur timpul pana atunci in intimitatea padurii. in bratele tale ma scurg in tine , tu esti faurarul de sticla si eu ma las topita, in forme galbene si rosii , mainile tale imi culeg cristalele si le slefuiesc, ma ridici in soare si te uiti la mine cu ochi vizionari, eu stiu sa rad dezlegata de frig si ma incolacesc la pieptul tau cu o ultima farama din pielea mea de sarpe salbatic. ma lepad de ea iubitul meu, ca intr-un basm in care eu invat devenirea iar tu ma privesti asteptandu-ma sa trec paduri reci ca sa te regasesc in caldura verii. in drumul spre tine raman fascinata de campurile pline de rapita, imi rasfat ochii cu galben si verde, soarele nostru e frumos, galben si el, aproape rosu, iar acum stiu, mi-ai aratat cum straluceste el in alte locuri , aproape alb, nisipul e tot alb, mi-ai oferit descoperirea lui in toate culorile in care scalda ochii nostri si de atunci il privesc cu bucuria unei descoperiri. soarele nu are aceeasi culoare peste tot, pe o bucata de pamant din italia s-au nascut oameni norocosi , limba lor e muzica in urechile mele si totusi nu am gasit niciun bar cu muzica traditionala, posturile lor de radio difuzau melodii straine si cel mai traditional italian isi botezase barul billy, acolo ne-am apropiat sufletele prin vorbe , ne-am trait ultima seara fata in fata, eu te-am ascultat , si altruista si iubita, am refacut singura drumul spre sorii de lut cat timp tu cumparai cina noastra, ne-am luat de maini si am ajuns 'acasa', pe terasa ne-am uitat la mare si la stele, la castelul din deal, am adormit linistita in timp ce tu ma-nveleai tandru , m-am trezit sa degust salata de ton si n-am reusit sa ne-mbatam nici atunci, dar in visele mele din timpul zilei ne-mbatam in fiecare zi in simturile noastre proaspete , venele noastre sint pure si mintea de copil. 'trebuie sa-ti accepti umbra' imi spune ea , a trecut un an de cand am inceput sa-mi descalcesc hatisurile mintii ca sa-mi eliberez sufletul, 'daca nu am timp imi fac' imi mai spune si realizez dupa ce inchid telefonul ca e emotionata si ea, eu raman gandindu-ma la umbra egoismului meu si la renuntarea dureroasa la el, bucata asta imi apartine si mi-e cel mai neindurator tortionar, e partea mea pamanteasca ce-mi aminteste constant ca nu sint sfanta si ca in ea vietuiesc urata, vreau sa-mi curat uratenia exersand altruismul pur, filmul din seara asta e un semn , e raspunsul la framantarea mea absurda si imi dau lacrimile din acelasi egoism vazand pe ecran drama de a fi complexat, inchistat in asteptari , neputincios in a fi tu, cel care esti. eu am trait ca degetica intr-un bulb de lalea, uneori ma simt ca si cum as fi incinsa de soare si as intra in mare , degetel cu degetel, pana la scufundare, sau ca pe sanie, pe cand nu-mi era frica de durerea cazaturii si imi placea sa ma dau pe ea pana in vale, pe soseaua pe care nu ma gandeam ca ar putea fi pericole. tu ma-nveti in fiecare zi linistea iar eu imi tin fuiorul strans in brate, sa torc viitorul, ar trebui sa traiesc cu ochii inchisi ca sa fiu eu, in prezent, fara complexe de fata cu oameni, cu ochii inchisi sa ma dau tie si sa te gust, cu gura plina de cuvintele pe care inca le las mute in suflet, desi as vrea sa-ti spun ca te iubesc, si poate am primit darul scrierii tocmai pentru ca mi-e greu sa vorbesc, dar tie vreau sa-ti spun cine sint si vreau sa ma curat de egoism, ma uit la o poza in care eu zambesc frumoasa la pieptul tau si sint frumoasa pentru ca in bratele tale sint fericita, e subtire si fina linia dintre lumina si nebunie iubitul meu si nu vreau sa ratacesc in infern , vreau sa adorm langa tine si sa imi amintesc visele a doua zi pentru ca asta inseamna un somn fericit. esti simplu iti spun si nu-ti explic ce inteleg prin asta, dar tu stii pentru ca nu ai nevoie de cuvintele mele ca sa ma cunosti. langa noi zboara lastunii si campurile sint galbene, e linistea pe care mi-o doresc si poate n-ai nevoie de cuvinte ca sa ma auzi multumindu-ti pentru fericire.