zeita perla

pamantul, asa cum il vad zeii, cand il privesc din stele, este o margea albastra , cu firisoare albe, verzi si maro. cand se apropie de el, il miros cu ochii inchisi, isi deschid urechile si-l asculta, pamantul are cate un cantec pentru fiecare bucata pe care o leagana, pentru fiecare crapatura prin care vrei sa patrunzi in el, iar zeii stiu sa-i susure cuvinte molcome, sa-l mangaie si sa-i ceara voie sa paseasca pe el, atunci cand doresc sa-l locuiasca. este un dialog tainic, o ceremonie intre zeu si pamant , prin care zeul ii cere incuviintarea pamantului sa-si astearna umbletul in el . zeii sint oameni care au invatat sa vorbeasca cu pamantul in toate limbile lui, iar limbile pamantului sint fiintele pe care le poarta, fiecare om are limba lui, fiecare planta, animalut, culoare, toate vorbesc si o fac uneori prin cuvinte , alteori prin taceri. asadar, zeii sint oameni mai ascultatori si mai intelepti, dar ca si oamenii, zeii invata sa asculte si sa vorbeasca, iar pentru a face asta, au nevoie de un loc care sa-i inspire. este un loc pe pamant, scaldat de mare , in care o familie de zei si-a lasat fetita sa creasca, intr-o vacanta de vara. si zeii au vacante, si fiecare vacanta serveste la indeplinirea unei dorinte. fetita-zeita avea o dorinta pentru vacanta ei de vara: sa danseze. dintr-un motiv stiut doar de ea, pentru a dansa avea nevoie sa fie invizibila. ea dansa ore intregi, chiar zile, nevazuta de nimeni, dansa cu ochii deschisi in oglinda si visa ca e intr-o sala de bal. dorinta ei fierbinte era sa poata sa danseze lasandu-se vizibila, printre zei, printre oameni, printre stele, pe strazi , carari de munte, sa danseze oricand doreste fara sa-si mai rosteasca vraja care o face invizibila. pentru a reusi sa scape de vraja pe care ea insasi o crease , dintr-o teama absurda, trebuia sa-si faca ucenicia pe pamant, si sa participe la seara de bal, printre pamanteni. toata ziua statea pe plaja si vorbea cu marea, ii cerea sfatul dar marea nu vroia sa-i raspunda, fetita statea invizibila tot timpul, oamenii nu stiau de prezenta ei, doar marea o vedea dar ramanea tacuta , tocmai pentru a o ajuta pe fetita sa se arate. marea-i vorbea altfel, ii trimitea scoici dar fetita astepta cuvinte, pana cand intr-o zi a deschis ochii si a vazut scoicile , le-a luat in maini si le-a deschis: scoicile purtau perle , unele erau albe , de un alb imaculat, altele erau negre , de un negru stralucitor. atunci fetita a stiut: ca sa danseze, isi va face un colier din perle , si cercei. a luat perlele, le-a curatat de alge, si a inceput sa teasa fire aurii, dintr-un metal fin si moale. a facut bucle din acest aur lichid si in fiecare bucla a asezat o perla, a modelat un snur inspirata de plasele de pescari, si a lasat colierul pe plaja, sa fie uscat de soare . a luat doua perle si le-a invaluit in aur, semanau cu dantela de pe o umbrela pe care o vazuse fetita intr-o florarie, si le-a lasat si pe ele sa fie coapte de soare. seara s-a culcat pe plaja, cu spatele la perle, le pazea asteptandu-le transformarea, aurul cu care le infasurase avea nevoie de o zi si o noapte sa se intareasca si sa devina colier si cercei. fetita-zeita statea cu spatele la bijuterii ca sa le protejeze , le veghea devenirea cu rasuflarea taiata, marea si stelele o priveau linistite , asa a trecut noaptea , fetita adormise si se visa intr-o rochie alba, purtand colierul si cerceii , pasind in sala de bal sclipitoare ca o stea. in zori, a auzit o voce care-i sopotea: era marea, care-i vorbea acum ca vraja fusese rupta. aurul se intarise si bijuteriile sclipeau in soare, fetita-zeita le-a luat, cu delicatete si-a imbracat gatul si urechile si a pornit spre casa , unde o astepta intr-un cufar rochia alba. in seara balului, perlele au stralucit la gatul ei, cerceii vorbeau in clinchete intelese doar de fetita-zeita, care a dansat dezrobita de vraja, cu picioarele goale pe podeaua de marmura, sub un candelabru impodobit cu perle din aceeasi mare. a doua zi, fetita a inapoiat perlele marii, s-a asezat in fata ei, a chemat scoicile si le-a asezat perlele in cochilie, ele s-au scufundat cu o usoara inclinare, ca o reverenta, disparand in adancuri . fetita nu mai avea nevoie de perle sa danseze, nici de vraja prin care devenea invizibila, pe langa perle, facuse cadou scoicilor si vraja ei, implinind astfel ucenicia.

„Această povestire a fost scrisă pentru concursul organizat de Revista de Povestiri și Galeriile Zehava.”