Oare ce vad ochii tai noaptea cand alergi printre lumini si le transformi in flashuri dansatoare? Unde merg gandurile tale si unde le lasi libere ? cum e libertatea in nemarginire si ce parte din nemarginire ai, simti, vezi? Cat de multe vise poti strange pentru mai tarziu si cand e mai tarziu? Poate ‘mai tarziu’ e mai devreme daca ai un singur vis, visul viselor care le strange pe toate celelalte.
Realitatea tangibila, apropiata , prezentul cu doruri de oameni, multi oameni si multe doruri si dorinte…te doresc pe tine acum si rad , pentru ca esti toxic cu tine, nu cu mine. cu tine , eu sint eu si e ciudat, senzatia pe care o am e de relaxare , naturalete, veselie, sintem bine impreuna si sint linistita, nu-mi fac planuri de viitor –pe viata.
As alerga (si ) un alt vis, ochii tai sint mai blanzi acum, e o nebunie frumoasa, imaginara, dar in realitate stiu ca asta caut, o anumita stare, o anumita dorinta de drum, de fuga spre tine, chemarea ta pe care nicio distanta nu ar putea-o opri, iar dorinta ar creste odata cu ea, indragostirea pentru mine inseamna drum ,sentiment de nerabdare , de nesomn fara somn , de bagaj facut cu muzica si zambet si imagini despre tine.
Am vazut primul mac violet , era perfect, statea aproape de ceilalti maci rosii, perfecti si ei in rosul lor, tulpinile si florile se unduiau in vantul diminetii si am zambit, cu gandul la cuvintele din carte- observ, ascult, privesc si vad, aud, cuvinte , muzici, respiratii, soapte , vise. Oare ce semnifica visul de azi noapte? Nu am mai avut demult un vis atat de frumos, am ramas fascinata de spectacolul luminii , de senzatia de zbor, vroiam sa cumpar un cadou pentru ea si am intalnit o fata vesela care vindea niste tablite desenate, ca niste masti sau zmee, si mi-a facut o demonstratie: s-a urcat pe o bicicleta cu tablita in mana, era noapte si multe stele, si a inceput sa zboare, iar tablita lumina intens, se transformase in zbor, eu ma simteam de parca as fi zburat si eu cu ea, eram fericita ca am gasit ceva atat de vesel si vedeam ochii tai razand cand iti voi da tablita zburatoare .
Vorbeste-mi cu ochii iar eu voi sta sa-I vad zambind , imi voi trece degetele pe fiecare rid ce ti se deseneaza cand te deschizi asa, vom vorbi prostii si nimic in mare , dar vom sta scaun langa scaun, printre alti oameni care vor vorbi nimicuri frumoase si de fapt vom fi doar noi, si vantul, el ne va duce cuvintele in marea de cuvinte, acolo unde toate cuvintele se aduna si raman , chiar si atunci cand se transforma.
‘Touch me, touch the very soul of what we were then’…cateodata am senzatia clara a inocentei pierdute, a acelei fericiri pure, si asta ma face sa sper ca-mi voi recastiga sentimentele , ca vor fi asa cum era si chiar mai mult…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu