de ziua mea

Sam: I know. It's all wrong. By rights we shouldn't even be here. But we are. It's like in the great stories, Mr. Frodo. The ones that really mattered. Full of darkness and danger, they were. And sometimes you didn't want to know the end. Because how could the end be happy? How could the world go back to the way it was when so much bad had happened? But in the end, it's only a passing thing, this shadow. Even darkness must pass. A new day will come. And when the sun shines it will shine out the clearer. Those were the stories that stayed with you. That meant something, even if you were too small to understand why. But I think, Mr. Frodo, I do understand. I know now. Folk in those stories had lots of chances of turning back, only they didn't. They kept going. Because they were holding on to something.
Frodo: What are we holding onto, Sam?
Sam: That there's some good in this world, Mr. Frodo... and it's worth fighting for.


daca ascult, pot auzi ciripitul pasarilor chiar sub geamul meu, ma ia prin surprindere toata viata asta care traieste atat de aproape si la care eu sint atat de oarba deseori; sint ca o dimineata venita prea devreme in care inchid ochii in timp ce trec pe langa alte vietati si vieti , incercand sa mai storc minute de atipeala placuta, ratand insa multe spectacole cu sens si energie.


despre energie am vorbit si aseara , o alta masa mare cu oameni frumosi, mi s-a zis ca arat foarte bine si ca radiez, ma intrebam cum e posibil sa se vada lumina din mine cand cu ore in urma simteam doar umbre, ma bucura frumusetea celor de langa mine si ma uit cu drag la toti acesti oameni indragostiti, sint parte din mine si ma simt din nou mai 'binecuvantata' decat cred eu ca merit, prezentele curg si totul pare atat de simplu, o sa invat sa-mi energizez toate chakrele si bineinteles ca povestea mea va fi cu happy end, desi sfarsitul e departe; si nu la sfarsit ma gandesc acum, ci la tot ce am trait si la ce a dus totul. si e frumos, simt liniste , mai putina teama, mai putine nu-uri, mai multa incredere si mai multa daruire, mai multa pofta de drum... , si daca tot am vorbit despre iertare , simt ca ma iert , si las in urma ranile pe care le-am facut. in urma, ca niste crestaturi in padure, facute doar ca sa stiu drumul spre inapoi. poate cu timpul se vor mai usca la soare, chiar daca arborii sint prea multi si inalti si nu lasa razele atat de aproape; sau poate ceva sau cineva isi va face cuib in ranile astea, si nu vor mai fi ceva nechibzuit ci vor deveni tatuaje , atent si intentionat alese. daca nu pot fi sterse, pot fi redecorate.


undeva, cineva arunca grenade in mare si omoara copilarii; altundeva, cutremure adanci distrug mainele; eu citesc in ochii bunicii dragoste, si ma gandesc la ziua in care corpul ei firav dar tare nu-mi va mai sta in fata.

si dincolo de ochi, urari si muzici si dezastre, eu ies sa-mi cumpar o rochie verde.
de ziua mea.
paharul de vin in plus e pentru toti.