posibil

'te gandesti vreodata la imposibil?'
ma gandesc mereu, dar mie nimic nu mi se pare imposibil, devine asa doar cand inteleg ca posibilul meu e imposibilul tau, al nostru. uneori imi vine sa te scutur din pasivitatea in care traiesti, alteori cuvintele tale ma poarta catre un alt posibil, si ma afund si eu intr-o visare pasiva, ca si cum m-as da intr-un leagan, imi legan gandurile pana le arunc in vant, ma ridic si plec, mai usoara de vise, spre posibil.

inca o zi in care ti-as fi scris si nu stiu inca daca o sa pot sa n-o fac; vreau sa o fac pentru ca simt, sper; nu vreau sa o fac pentru ca stiu ca nu schimba nimic in tine. un alt posibil si imposibil. iar eu nu mai vreau sa astept, nici daca cei de la the national ar fi scris piesa pentru mine, nici daca tu le-ai fi trimis povestea noastra si ei o canta acum pentru mine... e doar o intrebare pasiva a ta, un gand pe care nu stiu cui i-l adresezi, dar eu nu mai vreau asteptari, vreau, si nu se intampla.
se intampla insa sa trezesti in mine dorinta de a-ti raspunde, de a scrie, esti inspiratia mea si imi place, esti sursa mea de visare si ma intreb si eu daca pe mine ma intrebi daca pot sa astept...si cred ca pot, si vreau.




la sfarsitul zilei, nu te-am cautat.