Ce sa fac eu cu tot martipanul asta pe care-l gust in fantezii dulci, daca l-am consumat inainte de timp, in prezenta si nu in absenta ta, cum sa fac sa fie iarasi ieri cand tu-mi faceai provizii ambalate in poleiala galbena, atent culese de pe rafturile supermarketului de duminica..era duminica si noi paream un cuplu 'obisnuit', printre alti oameni neatenti la expresiile noastre, obisnuind sa cumparam multa ciocolata si paine cu seminte...
Ma obisnuisem cu prezenta ta indepartata,romantismul tau era cu atat mai dulce cu cat se anuntau momente si mai aromate si eu calatoream lejer, fara bagaje, ca-ntr-un roman de Murakami, cand eroul se urca-n tren, spre o destinatie indepartata, fara alt bagaj in afara hainelor de pe el, si acelea neglijent purtate...
Mi-a fost bine cat inca aveam frigiderul plin cu martipan, serveam in fiecare seara cateva endorfine eliberatoare de fericire si eram in lumea mea, in afara mea cumva, ma pierdeam printre atatea dulceturi si nu ma gandeam la primavara sau vara, intunericul din casa ma acoperea si-as fi ramas acolo fara sa ma privesc macar, fara sa-mi pese ca umpleam golul de tine cu martipan...era bun..., si bine.
sâmbătă, 26 februarie 2011
desprinderi
E ca un joc, doar ca e cu cuvinte, eu le arunc spre tine, tu le aduni din zapada dupa ce le calci in picioare si mi le arunci inapoi in fata; nu le pastrezi si nici macar nu le citesti, le aduni doar, delicat, cum esti tu, imi arunci inapoi doar o privire grava si apoi pleci; iti iei cuvintele cu tine, nu mi le mai dai mie, nimic nu se mai naste din emotie, s-a pierdut si ea undeva in zapada, printre munti, pesemne ar fi nevoie de o avalansa sa incepi sa ma vezi din nou, sau sa cauti o alta partie pe care sa te izolezi, sau poate ar fi nevoie de un alt noiembrie mai lung, in care sa nu ne lasam dusi de val doar ca sa regretam a doua zi, si poate doar asa nu m-ar mai izbi expresiile ca redefinirea relatiei noastre...si nu ne-am mai desparti prin clisee ca reinventare si bagaje, batranete sau boala, toate astea ar fi doar scuze pe care le-am lasa in zapada, sa fie ninse...
Sintem in grafic cu fericirea?
A fost suficienta o singura noapte in care mi-am luat adio de la multi, a fost un adio mental dar le-am dat drumul, a fost ca si cum le-as fi spus din priviri tot, numai ca totul s-a petrecut in gand,ma vedeam in fata lor tacand dar luandu-mi adio.
Unii chiar au fost in fata mea sau langa mine, in mutenie sau vorbe goale ne-am petrecut timpul, era o masa mare, stateam chiar langa tine dar tu stateai intoarsa, cand mi-ai vorbit se consumase deja scena, cuvintele tale erau fara sens ca si cum atunci ne-am fi cunoscut si cineva ne-ar fi fortat sa schimbam impresii despre telefoane. Numai ca atunci chiar parea ceva important sa ne uitam aiurea la telefoane, sa articulam vorbe despre calitatea lor, sa le comparam pana la asemanare, am fost mai curajoasa totusi, ti-am sustinut privirea chiar daca tu-mi vorbeai fara ochi, erau si ei aiurea, departe de aberatiile vorbite...
Sa mergem sus, sa nu lasam nimic in urma...a, era ceva acolo, e drept ca nu ti l-am impachetat dar a avut altcineva grija sa-l ia, iti simt privirea rascolindu-l si nu mai conteaza mesajul, era pentru tine...m-am simtit bine la masa de adio, sa mai facem asta din cand in cand, poate o sa ne iasa altfel, sau poate nu, mi-e totuna caci a venit momentul sa ma retrag si sa astept , sa se reinventeze si altii, a inceput sa ma prinda redefinirea asta, asa ca o sa te las sa te redefinesti, sau sa continui fix la fel, fa ce vrei sa faci si eu voi fi aici, nu voi sta asteptand dar ne vom regasi, poate sub chiosc, poate tot imprastiind panze de paianjen, poate tot intr-o vara sau aiurea...
Sintem in grafic cu fericirea?
A fost suficienta o singura noapte in care mi-am luat adio de la multi, a fost un adio mental dar le-am dat drumul, a fost ca si cum le-as fi spus din priviri tot, numai ca totul s-a petrecut in gand,ma vedeam in fata lor tacand dar luandu-mi adio.
Unii chiar au fost in fata mea sau langa mine, in mutenie sau vorbe goale ne-am petrecut timpul, era o masa mare, stateam chiar langa tine dar tu stateai intoarsa, cand mi-ai vorbit se consumase deja scena, cuvintele tale erau fara sens ca si cum atunci ne-am fi cunoscut si cineva ne-ar fi fortat sa schimbam impresii despre telefoane. Numai ca atunci chiar parea ceva important sa ne uitam aiurea la telefoane, sa articulam vorbe despre calitatea lor, sa le comparam pana la asemanare, am fost mai curajoasa totusi, ti-am sustinut privirea chiar daca tu-mi vorbeai fara ochi, erau si ei aiurea, departe de aberatiile vorbite...
Sa mergem sus, sa nu lasam nimic in urma...a, era ceva acolo, e drept ca nu ti l-am impachetat dar a avut altcineva grija sa-l ia, iti simt privirea rascolindu-l si nu mai conteaza mesajul, era pentru tine...m-am simtit bine la masa de adio, sa mai facem asta din cand in cand, poate o sa ne iasa altfel, sau poate nu, mi-e totuna caci a venit momentul sa ma retrag si sa astept , sa se reinventeze si altii, a inceput sa ma prinda redefinirea asta, asa ca o sa te las sa te redefinesti, sau sa continui fix la fel, fa ce vrei sa faci si eu voi fi aici, nu voi sta asteptand dar ne vom regasi, poate sub chiosc, poate tot imprastiind panze de paianjen, poate tot intr-o vara sau aiurea...
opera
Daca ai fi cu mine ti-as face deserturi cu fructe, crema de ciocolata si inghetata, biscuiti, am avea cesti de ceai si cafea, probabil am inventa unele si pentru cacao cu lapte, pe fundal cred ca s-ar auzi cateodata the national si the cure, dar nu repetitiv, doar cand ni s-ar face dor sa ne-amintim cum ne-am cunoscut; ma gandesc la tine acum printre oameni si perdele, pe scari ochii mi-au fugit spre un fular verde incandescent si un par portocaliu, nu mai esti aici sa ma astepti la mijloc si eu nu mai alerg cu inima stransa spre tine, nici covorul nu mai e atat de moale si rosu cum era atunci; ma simteam ca julia roberts in pretty woman si-mi era bine cu tine respirand timid pe scaunul din dreapta. Mi-ai dat opera, teatru si pe Murakami.
Nu e putin lucru pentru doi oameni intr-un timp comprimat prin filme, teatru, muzica si carti.
Ma gandesc la tine cand ma uit la acest copil adunand zapada si azvarlind-o inocent in lumina farurilor autobuzului ce porneste spre oras; ma uit la zambetul lui, la picioarele lui slabe si mici si simt vulnerabilitatea lui, simt tristete la gandul ca intr-o zi, zambetul lui nu va mai fi ca acum, inocenta se va pierde si nici macar nu va realiza cand, se va uita oare intr-o zi in oglinda si va simti acelasi lucru? Cum am putea opri pierderea asta, cum sa-l protejez pe el sau pe altii, cum sa ma-ntorc pe mine spre puritate si veselia ei?
Chiar rasul meu cel mai liber si detasat poarta in gene cunoasterea limitelor si asa as vrea sa fiu liniste si muzica si iubire.
'ce mai faci?' ma aud intrebandu-te cateodata si imi pare posibil sa-mi raspunzi ca si cum ai mai fi inca aici, ca si cum spatiul tau nu s-ar fi golit de mine si undeva s-ar tulbura un ecou-raspuns. Uneori ramane ceva si din cand in cand raman pierduta in timpul 'ala', ma intreb daca functioneaza in ambele sensuri si cand ma izbeste golul, imi spun ca e o nebunie sa-mi lipseasca trecutul, mai departe, in prezent, sa sterg repede orice umbra de dor si sa fie un alt fel de gol in suflet, un loc curat pentru mai departe.
Vad cani aburinde peste tot, vad ceasuri rotunde aratand ore vintage, vad cafea cu arome pe care mi le imaginez intr-un ibric galben, pe un aragaz alb, langa o fereastra, rotunda si ea, in ton cu ceasul. Ceasul nu ar arata niciodata ora, ar fi in afara timpului real, ar fi, pur si simplu, decor.
Vad rochii verzi si brose-fluturi de metal, vad cercei-pisici si fundite cochete,vad flori de primavara si intalniri maiestuoase printre tablouri si sculpturi animate de clinchetul paharelor de vin rosu, demi-sec. Vad receptii in sali mari cu cotloane in care te poti pierde daca vrei, ca dupa o usa secreta pe care nimeni nu a deschis-o inaintea ta.
Vad ochi verzi care ma urmaresc si-n somn, vad cum ma pierd printre arome desavarsite si oameni, atatia oameni pentru care nu pot fi in acelasi loc, uneori ma pierd de ei cu altii si-apoi imi amintesc cu cine eram, alerg pe scari sa-i regasesc si-i intreb cat am lipsit din priviri, nu mai conteaza unde si cu cine am stat, e doar un vis care ma face sa zambesc a doua zi...cand caut sa ma-ntorc din nou in acel loc doar al meu, unde sint eu; amuzant, dar doar acolo sint eu, cu ei, si stiu ca nu sint aici sa ramana. Va trebui sa caut amuzamentul fara, si sa raman la fel de amuzata de mine si de viata, ca si cum as fi un pahar de sticla in care cineva toarna atent si neincetat licoarea rosie.
De ce nu ar fi posibil? Poate pentru ca din cand in cand apare sentimentul ca..nu se poate, nu pot trai o viata intreaga asa boem,desi as vrea.
Si poate...cine stie...
Nu e putin lucru pentru doi oameni intr-un timp comprimat prin filme, teatru, muzica si carti.
Ma gandesc la tine cand ma uit la acest copil adunand zapada si azvarlind-o inocent in lumina farurilor autobuzului ce porneste spre oras; ma uit la zambetul lui, la picioarele lui slabe si mici si simt vulnerabilitatea lui, simt tristete la gandul ca intr-o zi, zambetul lui nu va mai fi ca acum, inocenta se va pierde si nici macar nu va realiza cand, se va uita oare intr-o zi in oglinda si va simti acelasi lucru? Cum am putea opri pierderea asta, cum sa-l protejez pe el sau pe altii, cum sa ma-ntorc pe mine spre puritate si veselia ei?
Chiar rasul meu cel mai liber si detasat poarta in gene cunoasterea limitelor si asa as vrea sa fiu liniste si muzica si iubire.
'ce mai faci?' ma aud intrebandu-te cateodata si imi pare posibil sa-mi raspunzi ca si cum ai mai fi inca aici, ca si cum spatiul tau nu s-ar fi golit de mine si undeva s-ar tulbura un ecou-raspuns. Uneori ramane ceva si din cand in cand raman pierduta in timpul 'ala', ma intreb daca functioneaza in ambele sensuri si cand ma izbeste golul, imi spun ca e o nebunie sa-mi lipseasca trecutul, mai departe, in prezent, sa sterg repede orice umbra de dor si sa fie un alt fel de gol in suflet, un loc curat pentru mai departe.
Vad cani aburinde peste tot, vad ceasuri rotunde aratand ore vintage, vad cafea cu arome pe care mi le imaginez intr-un ibric galben, pe un aragaz alb, langa o fereastra, rotunda si ea, in ton cu ceasul. Ceasul nu ar arata niciodata ora, ar fi in afara timpului real, ar fi, pur si simplu, decor.
Vad rochii verzi si brose-fluturi de metal, vad cercei-pisici si fundite cochete,vad flori de primavara si intalniri maiestuoase printre tablouri si sculpturi animate de clinchetul paharelor de vin rosu, demi-sec. Vad receptii in sali mari cu cotloane in care te poti pierde daca vrei, ca dupa o usa secreta pe care nimeni nu a deschis-o inaintea ta.
Vad ochi verzi care ma urmaresc si-n somn, vad cum ma pierd printre arome desavarsite si oameni, atatia oameni pentru care nu pot fi in acelasi loc, uneori ma pierd de ei cu altii si-apoi imi amintesc cu cine eram, alerg pe scari sa-i regasesc si-i intreb cat am lipsit din priviri, nu mai conteaza unde si cu cine am stat, e doar un vis care ma face sa zambesc a doua zi...cand caut sa ma-ntorc din nou in acel loc doar al meu, unde sint eu; amuzant, dar doar acolo sint eu, cu ei, si stiu ca nu sint aici sa ramana. Va trebui sa caut amuzamentul fara, si sa raman la fel de amuzata de mine si de viata, ca si cum as fi un pahar de sticla in care cineva toarna atent si neincetat licoarea rosie.
De ce nu ar fi posibil? Poate pentru ca din cand in cand apare sentimentul ca..nu se poate, nu pot trai o viata intreaga asa boem,desi as vrea.
Si poate...cine stie...
gri
miroase din nou a aer rece, e iarna purtata de vant pe buzele inghetate, tacere si gri in locul in care ar fi trebuit sa fie culori si rasete si vin...doar aerul e proaspat, dar gol; decorul e strain de mine, in mintea mea ma aflu pe alte strazi, cu alte cuvinte, alta expresie, alte haine, alta viata...
cuvintele raman suspendate, ea vorbeste si eu ii raspund cu tacere, sau cu cuvinte, dar altele, nu cele dorite, e inutil sa astept,inutil sa vorbesc, totul e static, intr-un univers in care totul se schimba, eu raman blocata intr-un timp care nu macina nimic, repetand aceleasi miscari, in cerc, haotic si incapatanat...ma gandeam zilele trecute, nu pot fixa momentul exact, dar stiu ca am simtit timpul; de fapt, nu simt nimic special, dar constat absenta inocentei si prezenta a ceva pe fata mea, ceva a impietrit si nu stiu cand s-a produs, acum e insa aici si se pare ca desi nu simt anii, simt pierderile. Nu le simt, le vad cateodata, ca un amnezic revenit brusc la sine. Doar ca nu stiu exact ce sa fac cu mine acum, ma simt usoara, nu as avea nici ce sa impachetez in eventualitatea unei calatorii si nici ce sa arunc, si cu toate astea, ancora e bine infipta in nisip.
cuvintele raman suspendate, ea vorbeste si eu ii raspund cu tacere, sau cu cuvinte, dar altele, nu cele dorite, e inutil sa astept,inutil sa vorbesc, totul e static, intr-un univers in care totul se schimba, eu raman blocata intr-un timp care nu macina nimic, repetand aceleasi miscari, in cerc, haotic si incapatanat...ma gandeam zilele trecute, nu pot fixa momentul exact, dar stiu ca am simtit timpul; de fapt, nu simt nimic special, dar constat absenta inocentei si prezenta a ceva pe fata mea, ceva a impietrit si nu stiu cand s-a produs, acum e insa aici si se pare ca desi nu simt anii, simt pierderile. Nu le simt, le vad cateodata, ca un amnezic revenit brusc la sine. Doar ca nu stiu exact ce sa fac cu mine acum, ma simt usoara, nu as avea nici ce sa impachetez in eventualitatea unei calatorii si nici ce sa arunc, si cu toate astea, ancora e bine infipta in nisip.
sâmbătă, 19 februarie 2011
fericire
in dimineata asta ti-ai lipit corpul adormit de al meu; m-a cutremurat imbratisarea ta, apropierea ta calda; ti-am strans mana si m-am adancit in respiratia ta; e aproape ireala atingerea ta, egoismul cu care imi lipesti corpul de al tau cand dormi…
si eu primesc fericita dorinta ta, cu teama de toanele tale trecute…acum uitate…
‘esti ceea ce eu nu vroiam sa cred ca exista’ -eliade, romanul adolescentului miop.
‘vino repede’imi spui si eu rad, rad de nevoia ta grabnica de mine; vin repede purtand in suflet casa in care am fost ‘primita’…
vin repede cu dulceata de zmeura pentru tine, si stiu ca te rasfat, stiu ca esti un ‘profitor’ , si totusi iubesc sa te vad razand ‘descoperit’ cum ai facut-o aseara
vin ‘iute’ cu senzualitate in ochi, cu degete albe de vopsea, cu entuziasmul imlinirii de sine, cu recunostinta umila de a cunoaste oameni buni si speciali… vin iute cu imaginea picturilor in suflet si pe retina
m-a frapat frumusetea picturilor, m-a miscat linistea strazii si a artarilor? artari cred ca erau, cu coaja alba . ma incearca sentimentul pur al unei inimi deschise in fata mea, cu tot acest cumul de dovezi
rascolesc cu privirea casa oferita spre cercetare; ma umple imaginea florilor, a macilor inventati pe usa, incaperile mari si draperiile rosii, toate ma fac sa tremur si sa imi confirm ceea ce am crezut mereu: exista astfel de oameni, exista bunatate si exista usi deschise, exista suflete mari dincolo de cumintenia cuvintelor, exista arta!
exista atata frumusete in acest om, ma uit pe fotografiile ei si vad ce am vazut din prima clipa in ea, senzualitate, sclipire, frumusete…..
si eu vin iute la tine cu toate astea in gene, si stiu ca nu vom avea timp pentru cuvinte
dar eu vin…
si eu primesc fericita dorinta ta, cu teama de toanele tale trecute…acum uitate…
‘esti ceea ce eu nu vroiam sa cred ca exista’ -eliade, romanul adolescentului miop.
‘vino repede’imi spui si eu rad, rad de nevoia ta grabnica de mine; vin repede purtand in suflet casa in care am fost ‘primita’…
vin repede cu dulceata de zmeura pentru tine, si stiu ca te rasfat, stiu ca esti un ‘profitor’ , si totusi iubesc sa te vad razand ‘descoperit’ cum ai facut-o aseara
vin ‘iute’ cu senzualitate in ochi, cu degete albe de vopsea, cu entuziasmul imlinirii de sine, cu recunostinta umila de a cunoaste oameni buni si speciali… vin iute cu imaginea picturilor in suflet si pe retina
m-a frapat frumusetea picturilor, m-a miscat linistea strazii si a artarilor? artari cred ca erau, cu coaja alba . ma incearca sentimentul pur al unei inimi deschise in fata mea, cu tot acest cumul de dovezi
rascolesc cu privirea casa oferita spre cercetare; ma umple imaginea florilor, a macilor inventati pe usa, incaperile mari si draperiile rosii, toate ma fac sa tremur si sa imi confirm ceea ce am crezut mereu: exista astfel de oameni, exista bunatate si exista usi deschise, exista suflete mari dincolo de cumintenia cuvintelor, exista arta!
exista atata frumusete in acest om, ma uit pe fotografiile ei si vad ce am vazut din prima clipa in ea, senzualitate, sclipire, frumusete…..
si eu vin iute la tine cu toate astea in gene, si stiu ca nu vom avea timp pentru cuvinte
dar eu vin…
revelatia...
m-am indragostit intr-o doara, dupa jocul de cuvinte dintre mar si ananas.
simt in nari miros de lumina si mare. timpul nu curge
in dezordinea dintre noi, nimic nu ne tulbura rasfatul de dincolo de perdelele grele si rosii.
mi-e greu sa ma desprind de buzele tale, fie si pentru a gusta cu nesat cafeaua la ibric in ceasca cu insemne chinezesti. mi-e greu sa trag din tigara si sa nu te sarut…
nu, nu te mai iubesc! am pierdut gustul tau undeva la o rascruce a devenirii. nici mirosul tau care imi lovea simturile violent nu mai e.
gustul meu? e gustul cafelei baute in tihna in bratele tale. gust si miros tandrete.
gust si iubesc clipa si devenirea, tresalt la imaginea mea zambind eliberata! da, sint tanara si frumoasa si femeie!
simt in nari miros de lumina si mare. timpul nu curge
in dezordinea dintre noi, nimic nu ne tulbura rasfatul de dincolo de perdelele grele si rosii.
mi-e greu sa ma desprind de buzele tale, fie si pentru a gusta cu nesat cafeaua la ibric in ceasca cu insemne chinezesti. mi-e greu sa trag din tigara si sa nu te sarut…
nu, nu te mai iubesc! am pierdut gustul tau undeva la o rascruce a devenirii. nici mirosul tau care imi lovea simturile violent nu mai e.
gustul meu? e gustul cafelei baute in tihna in bratele tale. gust si miros tandrete.
gust si iubesc clipa si devenirea, tresalt la imaginea mea zambind eliberata! da, sint tanara si frumoasa si femeie!
in lipsa ta...
in ‘dimineata’ asta tarzie am scos capul pe geam, imbatata de soarele tomnatic ce se revarsa peste orasul linistit. asa se simte el de aici, asa ti-am zis si tie intr-o alta dimineata, ca de aici totul pare linistit.
si in timp ce admiram orasul linistit si frumos, am zarit( de-abia acum) cladirea verde , drumul serpuit sau drept, depinde cum alegi sa-l parcurgi, pana la tine.
apropierea asta inevitabila, aproape aceeasi senzatie cand te-am ‘vazut ‘ scris pe zidurile din bucuresti, numai ca atunci pasii nostri se amestecau in ploaie, iar acum soarele ma bucura si ma umple de dorul de tine.
ma uit la oamenii de vis-a-vis si-i surprind in intimitatea lor, uneori. ma amuza asta. ma amuza linistea pe care mi-ai dat-o, fericirea pe care o simt cand te stiu cu mine, altfel acum, mult mai altfel, mult mai cald si mai …aici.
ce faci tu asa special? fericirea!
am renuntat la temeri, anticipari ale sfarsitului, si asta printr-un simplu gest ce mi-a redat linistea. sau doua gesturi care acum sint atat de firesti; mana ta strangand-o pe a mea si mai tarziu, capul tau pe pieptul meu; adormi asa, iar eu stiu ca acum, acum esti altfel.
si spatiul a fost refacut dar e si un altul, caci acum apropierea e alta.
‘where there is fire, we will carry gasoline’
si in timp ce admiram orasul linistit si frumos, am zarit( de-abia acum) cladirea verde , drumul serpuit sau drept, depinde cum alegi sa-l parcurgi, pana la tine.
apropierea asta inevitabila, aproape aceeasi senzatie cand te-am ‘vazut ‘ scris pe zidurile din bucuresti, numai ca atunci pasii nostri se amestecau in ploaie, iar acum soarele ma bucura si ma umple de dorul de tine.
ma uit la oamenii de vis-a-vis si-i surprind in intimitatea lor, uneori. ma amuza asta. ma amuza linistea pe care mi-ai dat-o, fericirea pe care o simt cand te stiu cu mine, altfel acum, mult mai altfel, mult mai cald si mai …aici.
ce faci tu asa special? fericirea!
am renuntat la temeri, anticipari ale sfarsitului, si asta printr-un simplu gest ce mi-a redat linistea. sau doua gesturi care acum sint atat de firesti; mana ta strangand-o pe a mea si mai tarziu, capul tau pe pieptul meu; adormi asa, iar eu stiu ca acum, acum esti altfel.
si spatiul a fost refacut dar e si un altul, caci acum apropierea e alta.
‘where there is fire, we will carry gasoline’
underground
‘doare numai cand respir’. zilele jam sessionului s-au sfarsit. 4 nopti si 5 zile incredibil de vii; un amestec de oameni ; oameni care degaja energie, durere sustinuta cu zambet, flirturi, straini care-si imprumuta unul altuia inimile zdrobite, cicatricile sangerande si scheletul trecutului.
radem atat de mult si vorbim orice…pana in ultima noapte. ultima noapte vine anticipand durerea, caci ’s-a sfarsit’
oare ne-am sfarsit si noi? nu stiu nimic despre asta, nimic din tine nu exprima sfarsitul nostru, si totusi il simt ‘aici’ , poate nu acum , dar intr-o zi …fireste ca intr-o zi nu vom mai sta degeaba unul langa celalalt, fireste ca in acea zi va durea numai cand respir.
si acea durere e acum , fara motiv , doar pentru ca zilele s-au sfarsit…
te-am visat ; stiu ca a fost n vis pentru ca imi spuneai ca ai tanjit dupa mine.
dar in seara asta, eu am fost cea care a plecat. te-am vazut uimit si descumpanit, dar nu ti-am dat timp sa alergi dupa mine in ploaie.
nu vorbim despre asta a doua zi.
doare numai cand respir
radem atat de mult si vorbim orice…pana in ultima noapte. ultima noapte vine anticipand durerea, caci ’s-a sfarsit’
oare ne-am sfarsit si noi? nu stiu nimic despre asta, nimic din tine nu exprima sfarsitul nostru, si totusi il simt ‘aici’ , poate nu acum , dar intr-o zi …fireste ca intr-o zi nu vom mai sta degeaba unul langa celalalt, fireste ca in acea zi va durea numai cand respir.
si acea durere e acum , fara motiv , doar pentru ca zilele s-au sfarsit…
te-am visat ; stiu ca a fost n vis pentru ca imi spuneai ca ai tanjit dupa mine.
dar in seara asta, eu am fost cea care a plecat. te-am vazut uimit si descumpanit, dar nu ti-am dat timp sa alergi dupa mine in ploaie.
nu vorbim despre asta a doua zi.
doare numai cand respir
dana
ea rade , cu parul auriu in lumina aurie, desfacut si moale, departe de lumea dezlantuita.
rade cu rasul unui copil frumos ,cu o libertate nebanuita , nestiuta nici de ea, ea rade cu sufletul deschis tot in acel ras in care ma invalui cu lacomie…
ea rade sub cerul intunecat de stele, si-n rasul ei se-nchid nelinisti si doruri…
sa fii liber inseamna sa spui ce gandesti, ‘nu virtutea e opusul pacatului, ci libertatea’..
‘prin altii spre sine’…..
in seara asta nu-mi pasa de libertati, neputinte, piedici, rautate, inchistare , ura, nu-mi pasa de maine si ieri…
departe de lumea dezlantuita , paine prajita cu unt si miere, si apropiere, familie….
o apropiere dureroasa in fericire…..
rade cu rasul unui copil frumos ,cu o libertate nebanuita , nestiuta nici de ea, ea rade cu sufletul deschis tot in acel ras in care ma invalui cu lacomie…
ea rade sub cerul intunecat de stele, si-n rasul ei se-nchid nelinisti si doruri…
sa fii liber inseamna sa spui ce gandesti, ‘nu virtutea e opusul pacatului, ci libertatea’..
‘prin altii spre sine’…..
in seara asta nu-mi pasa de libertati, neputinte, piedici, rautate, inchistare , ura, nu-mi pasa de maine si ieri…
departe de lumea dezlantuita , paine prajita cu unt si miere, si apropiere, familie….
o apropiere dureroasa in fericire…..
transa
last night i told a stranger all about you
he smiled patiently with disbelief
i always knew you would succeed no matter what you tried
and i know you did it all in spite of me
Late last night I saw you in my living room
You seemed so close but yet so cold
For a long time I thought that you’d be coming back to me
Those kind of thoughts can be so cruel
So cruel and I know you did it all in spite of me,
In spite of me …
in ciuda mea reveria calda, impotriva mea dorul de tine; stau ca atunci , cu mintea incapabila sa reconstituie totul, acel tot palpabil intr-un prezent scurt , stau ca atunci numai ca nu in intuneric, nu ravasita , nu ca pe acel peron , acea banca, acea statie…
'incerci sa retii clipa aici, s-o locuiesti, pentru ca este a ta’.
doi oameni prinsi in acelasi moment , si totusi acel moment e perceput altfel; a fi intim fara a fi intim…
fericirea !!! agonia anticiparii, nedeslusitul timp al fericirii: e acum, e in trecut sau e in viitorul respins? sau in toate la un loc? alte intrebari pe care nu are rost sa ti le pui, ceea ce conteaza e fericirea asta mare si zgomotoasa, fericirea de a fi eu, de a fi aici cu tine, desi mi-e egal daca maine nu vei mai fi…sau aproape egal, caci acum stiu sa ma vindec.
punctul de ruptura a avut loc prin tine si de atunci eu sint cea adevarata, cea care traia in mine dar nu traia…
e atata calm in muzica asta, in vorbele astea scrise pentru mine …poate de aia se cheama ‘morphine’…poate de aia tot ce traiesc cu tine pana si in stare ‘lucida’ e atat de … in spite of you?
‘incerci sa retii clipa aici, s-o locuiesti, pentru ca este a ta’.
doi oameni prinsi in acelasi moment , si totusi acel moment e perceput altfel; a fi intim fara a fi intim…
fericirea !!! agonia anticiparii, nedeslusitul timp al fericirii: e acum, e in trecut sau e in viitorul respins? sau in toate la un loc? alte intrebari pe care nu are rost sa ti le pui, ceea ce conteaza e fericirea asta mare si zgomotoasa, fericirea de a fi eu, de a fi aici cu tine, desi mi-e egal daca maine nu vei mai fi…sau aproape egal, caci acum stiu sa ma vindec.
punctul de ruptura a avut loc prin tine si de atunci eu sint cea adevarata, cea care traia in mine dar nu traia…
e atata calm in muzica asta, in vorbele astea scrise pentru mine …poate de aia se cheama ‘morphine’…poate de aia tot ce traiesc cu tine pana si in stare ‘lucida’ e atat de … in spite of you?
he smiled patiently with disbelief
i always knew you would succeed no matter what you tried
and i know you did it all in spite of me
Late last night I saw you in my living room
You seemed so close but yet so cold
For a long time I thought that you’d be coming back to me
Those kind of thoughts can be so cruel
So cruel and I know you did it all in spite of me,
In spite of me …
in ciuda mea reveria calda, impotriva mea dorul de tine; stau ca atunci , cu mintea incapabila sa reconstituie totul, acel tot palpabil intr-un prezent scurt , stau ca atunci numai ca nu in intuneric, nu ravasita , nu ca pe acel peron , acea banca, acea statie…
'incerci sa retii clipa aici, s-o locuiesti, pentru ca este a ta’.
doi oameni prinsi in acelasi moment , si totusi acel moment e perceput altfel; a fi intim fara a fi intim…
fericirea !!! agonia anticiparii, nedeslusitul timp al fericirii: e acum, e in trecut sau e in viitorul respins? sau in toate la un loc? alte intrebari pe care nu are rost sa ti le pui, ceea ce conteaza e fericirea asta mare si zgomotoasa, fericirea de a fi eu, de a fi aici cu tine, desi mi-e egal daca maine nu vei mai fi…sau aproape egal, caci acum stiu sa ma vindec.
punctul de ruptura a avut loc prin tine si de atunci eu sint cea adevarata, cea care traia in mine dar nu traia…
e atata calm in muzica asta, in vorbele astea scrise pentru mine …poate de aia se cheama ‘morphine’…poate de aia tot ce traiesc cu tine pana si in stare ‘lucida’ e atat de … in spite of you?
‘incerci sa retii clipa aici, s-o locuiesti, pentru ca este a ta’.
doi oameni prinsi in acelasi moment , si totusi acel moment e perceput altfel; a fi intim fara a fi intim…
fericirea !!! agonia anticiparii, nedeslusitul timp al fericirii: e acum, e in trecut sau e in viitorul respins? sau in toate la un loc? alte intrebari pe care nu are rost sa ti le pui, ceea ce conteaza e fericirea asta mare si zgomotoasa, fericirea de a fi eu, de a fi aici cu tine, desi mi-e egal daca maine nu vei mai fi…sau aproape egal, caci acum stiu sa ma vindec.
punctul de ruptura a avut loc prin tine si de atunci eu sint cea adevarata, cea care traia in mine dar nu traia…
e atata calm in muzica asta, in vorbele astea scrise pentru mine …poate de aia se cheama ‘morphine’…poate de aia tot ce traiesc cu tine pana si in stare ‘lucida’ e atat de … in spite of you?
inceputul
devenirea, silent warriors, arta disimularii, exposure, omul pe dos, greseala perfecta, a lua sau a da, NU, razboinicii nu mai exista, locul lor fiind luat de oameni obisnuiti, colaje pe lemn , rosu si albastru in amestec rotund , creionez dimineata verde dincolo de tine…
dezordinea e galbena si ma umple; haotic, in ritmuri de violet si cubism, transa , ceata, luciditate, tu , eu, un infinit de ‘altii’ care sint in noi, dualism , infinit , orice, notiuni
sincategorematice,jocuri ce aparent nu merg spre castig, nu?
paralelismul ce merge spre intersectie, perpendiculari si pendulul , echilibrul iluzoriu.
intimitate fara intimitate, alerg spre ochii tai …ti-am zis vreodata ca din profil , tu esti un altul?
un altul identic cu mine si strain, oscilant, departe si aici, nu poti pierde ce nu ai avut vreodata,,,ba da, poti pierde ceea ce nu s-a petrecut nicicand , in fiecare clipa alegem cine sintem , unde sintem…
sensul, sensurile, regasirea, dedublarea , ba nu, senzatia ca te privesti din afara, stiu, dar nu pot sa-ti dau ce fumez eu, nu pot sa descifrez nici cu mine insami asta…
dezordinea e galbena si ma umple; haotic, in ritmuri de violet si cubism, transa , ceata, luciditate, tu , eu, un infinit de ‘altii’ care sint in noi, dualism , infinit , orice, notiuni
sincategorematice,jocuri ce aparent nu merg spre castig, nu?
paralelismul ce merge spre intersectie, perpendiculari si pendulul , echilibrul iluzoriu.
intimitate fara intimitate, alerg spre ochii tai …ti-am zis vreodata ca din profil , tu esti un altul?
un altul identic cu mine si strain, oscilant, departe si aici, nu poti pierde ce nu ai avut vreodata,,,ba da, poti pierde ceea ce nu s-a petrecut nicicand , in fiecare clipa alegem cine sintem , unde sintem…
sensul, sensurile, regasirea, dedublarea , ba nu, senzatia ca te privesti din afara, stiu, dar nu pot sa-ti dau ce fumez eu, nu pot sa descifrez nici cu mine insami asta…
fuga
You’re gone from here
Soon you will disappear
Fading into beautiful light
’cause everybody’s changing
And I don’t feel right.
So little time
Try to understand that I’m
Trying to make a move just to stay in the game
I try to stay awake and remember my name
But everybody’s changing
And I don’t feel the same.
ea-mi spune ca FERICIREA a simtit-o in primele luni…., ca el si ea nu se regasesc in cuvinte, ca dupa un timp, a incetat sa mai vorbeasca, neprimind ..ce oare? incurajare, intelegere, tandrete poate, poate acel imbold, sau poate ca avea dreptate R, uneori nu vream nimic altceva decat sa auzim ca totul va fi bine, ca nimic nu e …imposibil
‘au luptat cu arme nepotrivite, dupa care s-au dat invinsi’
si reversul: ‘ce inseamna o batalie pierduta? una despre care crezi ca e pierduta’
argumente , amagiri, dor, dorinta; ma surprind simtind mirosul tau in nari; ma surprind calma si demna; ma imaginez stand in fata ta, incercand sa inteleg , incercand sa vad de ce nimic nu s-a schimbat
nu stiu cum te-as mai imbratisa acum, cand stiu ca
doare…
‘give me love… she’s not real’
Soon you will disappear
Fading into beautiful light
’cause everybody’s changing
And I don’t feel right.
So little time
Try to understand that I’m
Trying to make a move just to stay in the game
I try to stay awake and remember my name
But everybody’s changing
And I don’t feel the same.
ea-mi spune ca FERICIREA a simtit-o in primele luni…., ca el si ea nu se regasesc in cuvinte, ca dupa un timp, a incetat sa mai vorbeasca, neprimind ..ce oare? incurajare, intelegere, tandrete poate, poate acel imbold, sau poate ca avea dreptate R, uneori nu vream nimic altceva decat sa auzim ca totul va fi bine, ca nimic nu e …imposibil
‘au luptat cu arme nepotrivite, dupa care s-au dat invinsi’
si reversul: ‘ce inseamna o batalie pierduta? una despre care crezi ca e pierduta’
argumente , amagiri, dor, dorinta; ma surprind simtind mirosul tau in nari; ma surprind calma si demna; ma imaginez stand in fata ta, incercand sa inteleg , incercand sa vad de ce nimic nu s-a schimbat
nu stiu cum te-as mai imbratisa acum, cand stiu ca
doare…
‘give me love… she’s not real’
prima ratacire
te-ai despartit de mine cu pasi moi; te banuiam pe-atunci de dureri artistice , grave doruri de ratacire , sau pur si simplu de plictis.
te chinuiam cu tandretea mea cenzurata si sufeream la pieptul tau inchis; imaginam gandurile tale aiurea, aiurea si departe de caldura corpurilor noastre lipite intamplator si deocamdata.
te-ai intors., dupa rataciri neintelese , nepatrunse, cu pasi la fel de moi, usor jenat , tacut, dar te-ai intors.
la ce? la intimitatea pe care incercam sa o refacem, intimitatea dinaintea ratacirii…insa ea nu mai traieste in mine
in ratacirea ta ai luat si spatiul in care ne miscam natural, impreuna.
si totusi te insinuezi din nou in el, il umpli cu tine si nu intelegi ca l-ai rupt; il construisem impreuna, era o sfera, el exista prin noi doi , nu prin unul…another…
imi lipseai , imi lipsesti si acum cand esti aici…batran si bolnav cum imi spui razand…
imi esti tare drag…si asta ma face sa zambesc…esti asa copil , si asa strain de mine
nu va mai fi o ratacire ultima, caci ea deja s-a produs…
te chinuiam cu tandretea mea cenzurata si sufeream la pieptul tau inchis; imaginam gandurile tale aiurea, aiurea si departe de caldura corpurilor noastre lipite intamplator si deocamdata.
te-ai intors., dupa rataciri neintelese , nepatrunse, cu pasi la fel de moi, usor jenat , tacut, dar te-ai intors.
la ce? la intimitatea pe care incercam sa o refacem, intimitatea dinaintea ratacirii…insa ea nu mai traieste in mine
in ratacirea ta ai luat si spatiul in care ne miscam natural, impreuna.
si totusi te insinuezi din nou in el, il umpli cu tine si nu intelegi ca l-ai rupt; il construisem impreuna, era o sfera, el exista prin noi doi , nu prin unul…another…
imi lipseai , imi lipsesti si acum cand esti aici…batran si bolnav cum imi spui razand…
imi esti tare drag…si asta ma face sa zambesc…esti asa copil , si asa strain de mine
nu va mai fi o ratacire ultima, caci ea deja s-a produs…
a doua ratacire
poate ca te-am rasfatat prea mult, poate ca undeva in mine ai deschis dureri cenzurate si euforii ireal de imense
te privesc uneori in ’spatiul’ meu , atunci cand stiu ca privirile mele nu te pot apasa…si-mi place sa-ti urmaresc conturul corpului , dar mai ales cel al capului…
mi-a placut mereu sa-ti urmaresc profilul, pentru ca e altfel, e altfel fata de cel ce esti tu, atunci cand zambesti…
‘mi-ai dat liniste’ imi spui tu si eu iti inchid palma cu palma mea
nu pot sa-ti sarut ochii si nici pielea, nu pot sa te invalui si mai mult cu linistea mea, caci ti-am dat-o deja pe toata…ti-am dat caldura sufletului toata, si taceri.
nu stiu de cate ori ne putem regenera, iubi, dar vreau sa stiu de cate ori putem fi iubiti
de cate ori ne putem lasa neiubiti, pentru cat timp, pentru ce….
am parcurs pentru tine kilometri intregi de iubire, am gonit cu dor in gene pe drumuri neumblate , intunecate si cand am ajuns in bratele tale erai din nou … real
‘it’s too loud, much too loud to say i love you’
poate ca ar trebui sa te las liber, sau poate ca eu ar trebui sa ma las iubita, poate ar trebui sa plec in cautarea fulgerului din mine , sa-nfaptuiesc chemarile surde ce-mi bat in piept ritmic…
nu stiu care este sensul zbaterii , rupturii, insa stiu ca ‘inimile nu sint ca pietrele, oricat de multa apa ar curge peste ele’
te privesc uneori in ’spatiul’ meu , atunci cand stiu ca privirile mele nu te pot apasa…si-mi place sa-ti urmaresc conturul corpului , dar mai ales cel al capului…
mi-a placut mereu sa-ti urmaresc profilul, pentru ca e altfel, e altfel fata de cel ce esti tu, atunci cand zambesti…
‘mi-ai dat liniste’ imi spui tu si eu iti inchid palma cu palma mea
nu pot sa-ti sarut ochii si nici pielea, nu pot sa te invalui si mai mult cu linistea mea, caci ti-am dat-o deja pe toata…ti-am dat caldura sufletului toata, si taceri.
nu stiu de cate ori ne putem regenera, iubi, dar vreau sa stiu de cate ori putem fi iubiti
de cate ori ne putem lasa neiubiti, pentru cat timp, pentru ce….
am parcurs pentru tine kilometri intregi de iubire, am gonit cu dor in gene pe drumuri neumblate , intunecate si cand am ajuns in bratele tale erai din nou … real
‘it’s too loud, much too loud to say i love you’
poate ca ar trebui sa te las liber, sau poate ca eu ar trebui sa ma las iubita, poate ar trebui sa plec in cautarea fulgerului din mine , sa-nfaptuiesc chemarile surde ce-mi bat in piept ritmic…
nu stiu care este sensul zbaterii , rupturii, insa stiu ca ‘inimile nu sint ca pietrele, oricat de multa apa ar curge peste ele’
sâmbătă, 5 februarie 2011
can i buy you a cup of coffee?
can i buy you a cup of coffee? ma uit la el cu ochii mari, el la mine, amuzat, de parca ar auzi gandurile si legaturile care se nasc in mintea mea dupa o invitatie atat de simpla, dar in mintea mea acel 'da' e sinonim cu 'da', the whole nine yards, ten yards si tot ce mai poate fi 'tot'.
dar in acest oras povestile curg altfel, oamenii au intotdeauna firescul la ei si mai ca as crede ca totul e posibil, si nu doar acum, nu doar intr-o vacanta, ci totul e posibil asa firesc mereu, pe cat de 'mereu' putem fi intr-un loc...si in cat de multe 'locuri' as vrea sa raman mereu, sa plec dar sa ma-ntorc la aceasi atingere, imbratisare, privire, sa strang acele maini ca pentru totdeauna, cu ochii inchisi, cuvintele in fiecare bataie a inimii...nu ma parasi, ramai...
mi-e dor de tine , dragul meu, as vrea sa te cuprind in brate si sa-ti spun ca nu voi pleca niciodata de langa tine, nici chiar cand celalalt eu al meu te va minti, si stiu ca te voi minti, dar tu nu vei afla niciodata, tu ma vei cunoaste doar asa, cuminte...
mi-e dor sa ma faci fericita; sa te vad serios, cum esti uneori si eu ma intreb atunci unde-ti alearga gandurile si cum sa fac sa zambesti, te-as hipnotiza si te-as lasa sa vezi doar ochii mei..
pierduti printre arome as vrea sa stam, lumea sa existe pentru noi, actorii sa planga in fata noastra iar eu sa-ti spun la sfarsit ca a fost vina lui, e evident doar, vina e numai a lui cand a lasat-o sa plece, te tin de mana cand iti spun asta, tu razi si ma aprobi, ti-am spus doar ca totul e simplu, trebuie doar sa ai grija sa nu ma pierzi, n-as vrea sa cad si eu de pe harta si sa nu ne revedem niciodata...stii bine ca e o prostie sa-ti faci scenarii despre viitor, eu sint aici cu tine iar daca insisti cu scenariile , iti spun ca viitorul nu are cum sa fie altfel decat perfect, chiar daca tu ai trai o iarna vesnica iar eu caut soarele, anotimpurile curg si ele precum esti tu, intre alb si negru, in echilibru.
cat de mult crezi ca dureaza iubirea, dragul meu?
dar in acest oras povestile curg altfel, oamenii au intotdeauna firescul la ei si mai ca as crede ca totul e posibil, si nu doar acum, nu doar intr-o vacanta, ci totul e posibil asa firesc mereu, pe cat de 'mereu' putem fi intr-un loc...si in cat de multe 'locuri' as vrea sa raman mereu, sa plec dar sa ma-ntorc la aceasi atingere, imbratisare, privire, sa strang acele maini ca pentru totdeauna, cu ochii inchisi, cuvintele in fiecare bataie a inimii...nu ma parasi, ramai...
mi-e dor de tine , dragul meu, as vrea sa te cuprind in brate si sa-ti spun ca nu voi pleca niciodata de langa tine, nici chiar cand celalalt eu al meu te va minti, si stiu ca te voi minti, dar tu nu vei afla niciodata, tu ma vei cunoaste doar asa, cuminte...
mi-e dor sa ma faci fericita; sa te vad serios, cum esti uneori si eu ma intreb atunci unde-ti alearga gandurile si cum sa fac sa zambesti, te-as hipnotiza si te-as lasa sa vezi doar ochii mei..
pierduti printre arome as vrea sa stam, lumea sa existe pentru noi, actorii sa planga in fata noastra iar eu sa-ti spun la sfarsit ca a fost vina lui, e evident doar, vina e numai a lui cand a lasat-o sa plece, te tin de mana cand iti spun asta, tu razi si ma aprobi, ti-am spus doar ca totul e simplu, trebuie doar sa ai grija sa nu ma pierzi, n-as vrea sa cad si eu de pe harta si sa nu ne revedem niciodata...stii bine ca e o prostie sa-ti faci scenarii despre viitor, eu sint aici cu tine iar daca insisti cu scenariile , iti spun ca viitorul nu are cum sa fie altfel decat perfect, chiar daca tu ai trai o iarna vesnica iar eu caut soarele, anotimpurile curg si ele precum esti tu, intre alb si negru, in echilibru.
cat de mult crezi ca dureaza iubirea, dragul meu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
