desprinderi

E ca un joc, doar ca e cu cuvinte, eu le arunc spre tine, tu le aduni din zapada dupa ce le calci in picioare si mi le arunci inapoi in fata; nu le pastrezi si nici macar nu le citesti, le aduni doar, delicat, cum esti tu, imi arunci inapoi doar o privire grava si apoi pleci; iti iei cuvintele cu tine, nu mi le mai dai mie, nimic nu se mai naste din emotie, s-a pierdut si ea undeva in zapada, printre munti, pesemne ar fi nevoie de o avalansa sa incepi sa ma vezi din nou, sau sa cauti o alta partie pe care sa te izolezi, sau poate ar fi nevoie de un alt noiembrie mai lung, in care sa nu ne lasam dusi de val doar ca sa regretam a doua zi, si poate doar asa nu m-ar mai izbi expresiile ca redefinirea relatiei noastre...si nu ne-am mai desparti prin clisee ca reinventare si bagaje, batranete sau boala, toate astea ar fi doar scuze pe care le-am lasa in zapada, sa fie ninse...

Sintem in grafic cu fericirea?


A fost suficienta o singura noapte in care mi-am luat adio de la multi, a fost un adio mental dar le-am dat drumul, a fost ca si cum le-as fi spus din priviri tot, numai ca totul s-a petrecut in gand,ma vedeam in fata lor tacand dar luandu-mi adio.

Unii chiar au fost in fata mea sau langa mine, in mutenie sau vorbe goale ne-am petrecut timpul, era o masa mare, stateam chiar langa tine dar tu stateai intoarsa, cand mi-ai vorbit se consumase deja scena, cuvintele tale erau fara sens ca si cum atunci ne-am fi cunoscut si cineva ne-ar fi fortat sa schimbam impresii despre telefoane. Numai ca atunci chiar parea ceva important sa ne uitam aiurea la telefoane, sa articulam vorbe despre calitatea lor, sa le comparam pana la asemanare, am fost mai curajoasa totusi, ti-am sustinut privirea chiar daca tu-mi vorbeai fara ochi, erau si ei aiurea, departe de aberatiile vorbite...


Sa mergem sus, sa nu lasam nimic in urma...a, era ceva acolo, e drept ca nu ti l-am impachetat dar a avut altcineva grija sa-l ia, iti simt privirea rascolindu-l si nu mai conteaza mesajul, era pentru tine...m-am simtit bine la masa de adio, sa mai facem asta din cand in cand, poate o sa ne iasa altfel, sau poate nu, mi-e totuna caci a venit momentul sa ma retrag si sa astept , sa se reinventeze si altii, a inceput sa ma prinda redefinirea asta, asa ca o sa te las sa te redefinesti, sau sa continui fix la fel, fa ce vrei sa faci si eu voi fi aici, nu voi sta asteptand dar ne vom regasi, poate sub chiosc, poate tot imprastiind panze de paianjen, poate tot intr-o vara sau aiurea...