multumesc!

as vrea sa merg acolo unde sa nu-mi stie nimeni chipul. sa merg pe strazi impietrita de durere si invizibila. sa-mi plimb trupul si sufletul, asa, moarte cum sint, printre umbrele altor morti vii.



poate ca m-ar cutremura suferinta lor, poate as fugi inspaimantata si rusinata de slabiciunea mea, sau poate chiar si atunci as fi incapabila sa traiesc., ca in acest prezent viu-mort.




golita pana si de inertie ma zbat intre stari si ganduri, oameni , trecut, prezent, fericire. am trait fericirea, fericire, nu mai departe de cateva ore am stiut ca o simt , ca totul, tot timpul s-a intamplat de fapt cum am dorit, ca de fapt esti aici cu mine , ca eu te-am vrut si te am, si esti atat de dornic sa ma vezi fericita si libera , insa nu ma poti iubi...





ma uit la ele cu dragoste perversa si vreau sa le consum ; ma simt puternica si simt ca pot intinde mana si sa iau, sa iau de la ele tot, si o fac. o fac pentru ca ma folosesc de oameni de cand ma stiu; sug apropiere si nu ma opresc pana nu imi incarc nevoia de a fi mangaiata.



o consum pe A pentru ca e atat de frumoasa si fragila, atat de EU, o consum pentru ca stiu ce simte, stiu ca ea sint eu, si o consum si in acelasi timp stiu ca-i dau exact ce-si doreste, si o strang intr-o stransoare fara cuvinte, dar atat de limpede....





o consum pe An pentru ca e atat de puternica si ne flutura forta ei in fata, pentru ca e frumoasa si pentru ca stie sa traiasca, si prin ea consum seva vietii ce-i curge prin vene, si o consum intr-o imbratisare , nu ca pe A, e o imbratisare inca si mai egoista, pentru ca A ne priveste , iar eu stiu ca intelege de ce o fac, stie ca nu e loc de gelozii, e doar sufletul meu terfelit de fericire si durere.



si dincolo de inertia mea, in acele momente eu traiesc exact ce mi-am dorit de ziua mea; am obtinut , m-am hranit cu ele si ele cu mine.



sint cel mai norocos om din lume, sint omul care intotdeauna a obtinut apropierea;






sint omul care intotdeauna a cucerit oamenii, sint paianjenul care-si tese panza , iar eu o fac constient....






si in euforia asta imensa...tu esti singurul pe care nu-l pot consuma asa cum vreau.


in euforia asta imensa eu iti spun printre zgomote ca as fi vrut sa nu ma fi nascut niciodata. de ce? pentru ca nu sint capabila de fericire...prin mine.



dar pentru o noapte, pentru noaptea mea, am consumat sufletele pe care vroiam sa le consum. si le iubesc si mai mult pentru asta!