Ce sa fac eu cu tot martipanul asta pe care-l gust in fantezii dulci, daca l-am consumat inainte de timp, in prezenta si nu in absenta ta, cum sa fac sa fie iarasi ieri cand tu-mi faceai provizii ambalate in poleiala galbena, atent culese de pe rafturile supermarketului de duminica..era duminica si noi paream un cuplu 'obisnuit', printre alti oameni neatenti la expresiile noastre, obisnuind sa cumparam multa ciocolata si paine cu seminte...
Ma obisnuisem cu prezenta ta indepartata,romantismul tau era cu atat mai dulce cu cat se anuntau momente si mai aromate si eu calatoream lejer, fara bagaje, ca-ntr-un roman de Murakami, cand eroul se urca-n tren, spre o destinatie indepartata, fara alt bagaj in afara hainelor de pe el, si acelea neglijent purtate...
Mi-a fost bine cat inca aveam frigiderul plin cu martipan, serveam in fiecare seara cateva endorfine eliberatoare de fericire si eram in lumea mea, in afara mea cumva, ma pierdeam printre atatea dulceturi si nu ma gandeam la primavara sau vara, intunericul din casa ma acoperea si-as fi ramas acolo fara sa ma privesc macar, fara sa-mi pese ca umpleam golul de tine cu martipan...era bun..., si bine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu